China a solicitat oficial Statelor Unite să întrerupă activitățile care pregătesc un potențial conflict militar în spațiu. Această reacție a fost declanșată după ce armata americană a confirmat, pentru prima dată, prezența unor sisteme de arme de tip „control spațial” pe orbită. Tensiunile dintre cele două mari puteri cresc pe măsură ce capacitățile militare de pe orbită devin un subiect de dispută directă, afectând echilibrul de putere globală.
Guo Jiakun, reprezentant al Ministerului chinez de Externe, a acuzat Washingtonul de extinderea capacităților militare în spațiul cosmic. Conform declarațiilor sale, această evoluție reprezintă un risc major pentru securitatea globală, avertizând asupra apariției unei noi curse a înarmărilor. Beijingul solicită stoparea procesului de militarizare a spațiului, exprimând îngrijorarea că acesta ar putea fi transformat într-un câmp de luptă activ între marile puteri.
Forța Spațială a SUA a confirmat de luni că deține sisteme armate de control spațial pe orbită. Aceste tehnologii sunt destinate protejării forțelor americane împotrafă acțiunile ostile, însă autoritățile au recunoscut că aceste sisteme pot avea atât un rol defensiv, cât și unul ofensiv. În același timp, Washingtonul susține că atât China, cât și Rusia dezvoltă activ capacități spațiale și contra-spațiale.
Competiția pentru controlul tehnologiilor spațiale implică în prezent mai mulți actori majori, precum SUA, China, Rusia și India. Aceste state dezvoltă tehnologii capabile să afecteze sateliții adversarilor, care sunt esențiali pentru operațiunile de supraveghere, comunicații militare și navigație. Această cursă tehnologică pune sub semnul întrebării stabilitatea infrastructurii de comunicații globale pe care se bazează economiile moderne.
Contextul juridic al spațiului cosmic este guvernat de un tratat semnat în 1967, care interzice amplasarea armelor de distrugere în masă pe orbita Pământului. Totuși, acest document nu acoperă toate tipurile de arme sau operațiunile spațiale moderne. Această lacună legislativă permite dezvoltarea unor tehnologii de control care pot afecta sateliții fără a încălca direct normele actuale privind armamentele de distrugere în masă.
Istoria competiției militare din spațiu este una lungă, având rădăcini în perioada Războiului Rece, când marile puteri își testau capacitățile de supraveghere și de interceptare. Deși tratatele internaționale au încercat să limiteze utilizarea spațiului pentru scopuri militare, evoluția tehnologică rapidă a creat noi zone de conflict, unde controlul asupra sateliților devine o componentă critică a doctrinei de apărare a statelor moderne.
