Rusia a intensificat utilizarea unor variante modernizate ale dronelor de atac, precum modelele reactive Geran-4 și Geran-5, pentru a lovi infrastructura din spatele liniei frontului. Aceste dispozitive vizează obiective precum stații de alimentare, blocuri de locuințe și sediul Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU). În acest context, Teheranul a solicitat Moscovei furnizarea de drone moderne de tip Geran, cu scopul de a le utiliza în eventualele confruntări cu Statele Unite și Israelul, conform informațiilor de la Financial Times.
Modelele noi, în special Geran-5, sunt descrise ca fiind aproape rachete de croazieră, având o capacitate de a evita sistemele de apărare mult mai eficient decât versiunile anterioare. În timp ce prima generație, Geran-1, avea o viteză de 185 km/h, varianta Geran-5 poate atinge viteze de până la 600 km/h și transportă o încărcătură de 90 de kilograme pe o distanță de 1.000 de kilometri. Această evoluție tehnologică transformă dronele în amenințări mult mai complexe pentru sistemele de interceptare actuale.
Tehnologia de bază a fost îmbunătățită prin integrarea unor sistime de ghidare avansate, inclusiv camere termice și inteligență artificială. Operatorii ruși pot controla zborul la altitudini de 2–5 kilometri, utilizând camere pentru a fixa ținta automat. De asemenea, noile variante sunt dotate cu antene rusești rezistente la bruiaj și modemuri chinezești pentru comunicarea în rețele mesh. Această modernizare vizează nu doar viteza, ci și precizia atacurilor asupra obiectivelor strategice.
Producția centralizată a permis Kremlinului să adapteze rapid modelele, integrând experiența direct de pe câmpul de luptă. Ruslan Puhov, director al Centrului de Analiză a Strategiilor și Tehnologiilor (ȚAST), explică faptul că Rusia a creat o linie de producție de amploare, simplă din punct de vedere tehnologic comparativ cu fabricarea tancurilor. Această abordare a permis introducerea imediată a modificărilor în sistemele de zbor, fără a aștepta etapele lungi de testare, optimizând astfel ritmul de inovație.
Eficacitatea acestor drone este evidențiată de dificultatea interceptării lor de către forțele ucrainene. Iurii Ihnat, reprezentant al Forțelor Aeriene, a menționat că rata de interceptare pentru dronele reactive este de aproximativ 60%, mult sub rata de 90-95% specifică altor tipuri de drone. Această vulnerabilitate a forțat utilizarea intensivă a avioanelor de vânătoare care folosesc tunurile de bord, deoarece Ucraina nu dispune de suficiente rachete antiaeriene moderne pentru a contracara aceste atacuri.
Evoluția tehnologică a dronelor de tip Geran și Banderol indică o estompare a graniței dintre drone și rachetele de croazieră. Fabian Hoffmann, cercetător la Institutul Norvegian de Studii de Apărare, a observat că Rusia ar putea deveni un producător masiv de rachete de croazieră ieftine dacă menține accesul la tehnologii de motoare. Această strategie de utilizare a echipamentelor de tip „mini-rachetă” oferă Moscovei un avantaj în gestionarea costurilor în campaniile aeriene actuale.
