Summitul trilateral de la Shenzhen, care va avea loc joi, reunește liderii Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin pentru o discuție despre echilibrul puterii globale. Această întâlnire conferă Rusiei o poziție de paritate cu cele două superputeri, indiferent dacă se vor ajunge la acorduri concrete. Evenimentul este privit ca o victorie strategică pentru Kremlin, consolidând viziunea lui Vladimir Putin asupra statutului său de actor major în politica mondială.
Agenda oficială este descrisă de Ministerul chinez de externe ca fiind axată pe protejarea păcii mondiale și promovarea stabilității strategice în relațiile dintre marile puteri. Donald Trump a indicat însă o listă de subiecte mai specifice, incluzând denuclearizarea, situația din Iran, comerțul și conflictul din Ucraina. Xi Jinping utilizează acest summit pentru a proiecta China în rolul de organizator al unei noi ordini mondiale, consolidându-și autoritatea internațională.
Analiza lui Rafael Behr subliniază că Donald Trump promovează Rusia înapoi în nivelul superior de putere, fiind impresionat de stilul de guvernare al unor tirani. În acest context, Vladimir Putin caută validarea statutului său de colos istoric, în opoziție cu descrierile anterioare care îl plasau ca o simplă putere regională. Această dinamică transformă summitul într-un moment de calibrări geopolitice care amintește de cadrul diplomatic de la Ialta din 1945.
Europa se confruntă cu o marginalizare semnificativă în acest nou cadru de negociere. În timp ce Jared Kushner a susținut că nicio înțelegere nu poate fi finalizată fără europeni, Vladimir Medinsky a respins această perspectivă, numind delegația europeană drept „turiști”. Fundamentele influenței europene sunt sub asalt, în condiții în care administrația Trump este descrisă ca fiind protecționistă, naționalistă și ambivalentă în raport cu NATO, considerând civilizația liberal-democratică ca fiind într-o stare de declin.
China tinde să perceapă Europa doar ca pe un grup de consumatori pentru exporturile sale de produse manufacturate, liderii de pe continent fiind văzuți ca fiind sub influența Washingtonului. Pentru a supraviețui, democrațiile europene au nevoie de o cooperare continentală mai strânsă pentru a-și dezvolta autonomia și securitatea. Alternativa la această strategie de consolidare este fragmentarea suveranității naționale, un proces care ar putea duce la o auto-înfrângere similară cu modelul Brexit.
Contextul geopolitic actual este marcat de tensiuni economice și tehnologice între marile puteri. În timp ce SUA impun restricții asupra componentelor critice, precum decizia Nvidia de a opri livrările de cipuri de AI către China, Rusia și China caută noi căi de cooperare. Această fragmentare a lanțurilor de aprovizionare și a regimurilor de control tehnologic redefinește modul în care marile puteri își exercită influența asupra securității și prosperității globale.