Activitatea hibridă tot mai intensă a Rusiei în arhipelagul Svalbard stârnește temeri că Moscova ar putea provoca un incident care să pună la încercare clauza de apărare reciprocă prevăzută la articolul 5 al NATO. Aliații suspectează că Rusia sondează cablurile submarine critice din apele din largul arhipelagului și organizează evenimente militare pentru a testa limitele regulilor care guvernează prezența sa în această zonă strategică din Arctica.
Ministrul norvegian al Apărării, Tore Sandvik, a declarat că există o tensiune crescută în Arctica și că Rusia folosește numeroase metode pentru a încerca să provoace sau să găsească modalități de a lansa amenințări hibride. Oslo grăbește să-și consolideze capacitățile navale și de supraveghere pentru a proteja flancul nordic, în timp ce autoritățile locale din Svalbard investesc în infrastructură critică și au pregătit chiar un plan de evacuare.
Deși Svalbard este teritoriu norvegian, insula principală Spitsbergen găzduiește orașul rus Barentsburg, unde Moscova menține o prezență prin compania de stat Trust Arktikugol. Expertul Kari Aga Myklebost de la Universitatea Arctică din Norvegia avertizează că conducerea rusă este imprevizibilă și că nu exclude niciun scenariu în care Kremlinul ar decide să se confrunte cu NATO. Această prezență este considerată o metodă eficientă de a contesta jurisdicția Norvegiei.
În primăvara acestui an, forțele britanice, americane și norvegiene ar fi surprins nave rusești care testau o armă secretă de tăiere a cablurilor submarine în largul coastei Svalbardului. Această activitate de tip „zona gri” este utilizată pentru a afirma prezența Rusiei cu costuri reduse. În ciuda scăderii rezervelor de cărbune, Moscova continuă să subvenționeze activitatea din Barentsburg, oferind aproximativ 1,89 miliarde de ruble companiei de stat în anul 2025.
Pentru a contracara riscurile, Norvegia achiziționează cinci fregate antisubmarin de tip 26 din Marea Britanie și șase submarine de tip 212CD din Germania. Viceamiralul Rune Andersen subliniază importanța menținerii unui echilibru între descurajare și stabilitate. În plus, armata va lansa trei noi sateliți de cartografiere maritimă anul viitor pentru a asigura o supraveghere continuă în regiune, în contextul în care NATO include apărarea arhipelagului în procesele sale de planificare.
Statutul juridic unic al Svalbardului este stabilit prin tratatul internațional din 1920, care recunoaște suveranitatea Norvegiei, dar oferă drepturi de exploatare resurselor altor țări. Tratatul interzice utilizarea arhipelagului în scopuri militare, inclusiv construcția de baze, însă Norvegia utilizează nave ale pazei de coastă și nave militare în zonă. Această configurație transformă regiunea într-un punct de contact critic între interesele rusești și securitatea flancului nordic al NATO.
context_missing: false
