Armata ucraineană își schimbă strategia operațională, concentrându-și acum atacurile asupra instalațiilor rusești de lansare și de producție a rachetelor balistice și a dronelor cu turboreactoare. Această decizie vine pe fondul dificultății de a intercepta aceste arme înainte ca acestea să ajungă în aer. Statul Major al armatei ucrainene a declarat că distrugerea acestor facilitate devine o nouă prioritate în operațiunile de luptă, încercând astfel să neutralizeze amenințarea la sursă.
Deși Volodimir Zelenski a menționat că Trump i-a transmis decizia de a oferi licențe pentru producția rachetelor Patriot, această soluție nu este disponibilă imediat. Producția locală de interceptoare ar putea dura între un an și 18 luni, iar programul european FREYJA va livra primul prototip abia peste câteva luni. În prezent, interceptoarele Patriot sunt singura opțiune eficientă împotriva rachetelor balistice, însă costurile sunt enorme, o singură rachetă PAC-3 ACE depășind pragul de 1 milion de dolari.
Rusia menține un ritm de producție alarmant, lansând 587 de rachete balistice în primele șapte luni ale anului, un număr care depășește totalul lansărilor din anul 2025, de 511 rachete. Moscova produce între 55 și 60 de rachete Iskander-M pe lună, alături de aproximativ 50 de rachete RM-48U. Teoretic, Rusia ar putea lansa circa 100 de rachete balistice lunar fără a-și epuiza stocurile, ceea ce pune o presiune constantă asupra sistemelor de apărare aeriană ale Ucrainei.
Paralel, numărul dronelor rusești cu motoare cu reacție a crescut exponențial, de la 350 în iunie la o estimare de aproape 3.000 pentru luna septembrie. Noile variante Geran-4 și Geran-5 sunt mult mai letale decât modelele anterioare, atingând viteze de 600 de kilometri la oră și fiind dotate cu senzori electro-optici. Volodimir Zelenski a dezvăluit că doar 55% din aceste drone sunt doborâte, ceea ce înseamnă că aproximativ 70 de drone au străpuns apărarea într-un interval de două nopți.
Pentru a contracara această evoluție, forțele ucrainene au lovit deja sisteme S-400, fabrici și depozite din regiunile Luhansk, Donețk și Oriol. Obiectivul este de a împinge perimetrul de apărare cât mai departe de Kiev, vizând complexe de lansare și instalații de producție de combustibil pentru rachetele Iskander-M. Această abordare de atac la infrastructură este considerată o necesitate strategică, având în vedere că rata de interceptare a dronelor cu turboreactoare rămâne critic de scăzută.
Conflictul din Ucraina se desfășoară într-un context de intensificare a atacurilor aeriene rusești, care au provocat recent victime în Kiev și împrejurimi. Această escaladare a atacurilor coincide cu o perioadă de presiune geopolitică sporită, în care Moscova transmite mesaje către Uniunea Europeană prin măsuri represive asupra companiilor. Din acest motiv, capacitatea de apărare aeriană și controlul asupra liniilor de producție rusești rămân elemente critice pentru securitatea regională.
