Rusia utilizează o strategie de blocadă indirectă în Marea Neagră, transformând transportul cerealelor prin portul Odesa într-un proces extrem de riscant pentru armatorii. Prin atacuri repetate și creșterea costurilor de asigurare, Moscova reușește să sufoce economia ucraineană fără a fi necesară o prezență constantă a unei flote de război. Această tactică pune în pericol până la jumătate din exporturile agricole ale Ucrainei, afectând aprovizionarea globală din Africa de Nord și Orientul Mijlociu.
O soluție propusă de Jade McGlynn și Tony Blair Institute vizează utilizarea „steagurilor de conveniență” în favoarea securității. În loc să opereze sub pavilioane precum cel al Liberiei, navele comerciale ar putea trece sub steagul unor state precum Franța sau Regatul Unit. Această schimbare ar implica direct interesele unor state NATO, transformând orice atac asupra unui cargou într-o provocare politică directă pentru aceste puteri europene.
Implementarea acestui model necesită un cadru juridic și comercial solid, pregătit de coaliția condusă de Franța și Regatul Unit. Pe lângă protecția politică a pavilionului, este esențial un mecanism de asigurare sustenabil, similar facilității Unity lansate de guvernul ucrainean și Marsh McLennan. Fără o acoperire a riscurilor de război la prețuri suportabile, armatorii vor continua să evite rutele spre porturile ucrainene, indiferent de protecția simbolică oferită de steag.
Precedentul istoric din 1987, în timpul războiului dintre Iran și Irak, demonstrează că schimbarea pavilionului nu elimină riscul fizic, dar crește responsabilitatea politică. În cadrul Operațiunii Earnest Will, Statele Unite au escortat petroliere sub pavilion american pentru a asigura transportul de petrol prin Golful Persic. Deși navele au fost lovite, această măsură a transformat securitatea navelor într-un interes strategic direct pentru Washington, forțând o reacție în caz de atac.
Pentru România, această evoluție are implicații directe de securitate și logistică, fiind un stat riveran cu porturi esențiale precum Constanța și Sulina. Presiunea asupra infrastructurii românești crește pe măsură ce rutele maritime sunt amenințate, iar riscul de incidente, precum căderea dronelor pe teritoriul țării, rămâne prezent. Bucureștiul poate contribui prin capacitățile de deminare și prin rolul portului Constanța ca nod logistic în cadrul coaliției de securitate.
Securitatea regională în Marea Neagră depinde de respectarea Convenției de la Montreux, care reglementează trecerea navelor de război prin Strâmtori. Turcia a impus restricții de tonaj și durată a prezenței navelor neriverane încă din februarie 2022. În acest context, cooperarea trilaterală dintre România, Bulgaria și Turcia, exemplificată prin grupul de contracarare a minelor înființat în 2024, reprezintă pilonul fundamental pentru menținerea stabilității în zonele de transport.
