Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lansat o propunere surprinzătoare în cadrul discursului de la Starea Uniunii, oferind Canadei posibilitatea de a deveni primul membru asociat al UE. Această inițiativă vine după ce premierul canadian Mark Carney a exprimat dorința țării sale de a stabili o alianță unică cu Uniunea Europeană. Propunerea a fost primită cu interes de alte state, precum Australia și Noua Zeelandă, care ar putea urma modelul canadian pentru a aprofunda relațiile cu Bruxellesul.
În Australia, ministrul comerțului, Don Farrell, a indicat faptul că sunt pe aceeași lungă de undă cu această direcție, urmărind cu interes evoluția propunerii lui Carney. Australia caută să își diversificeze relațiile comerciale, în contextul tarifelor impuse de SUA pentru numeroase exporturi, în ciuda alianței de securitate cu Washingtonul. Pe lângă Canada și Australia, alte entități precum Japonia și Singapore sunt menționate ca potențiali viitori membri asociați în cadrul unor forme speciale de parteneriat cu blocul european.
Totuși, propunerea a creat o dificultate diplomatică și în interiorul UE, deoarece nu a fost prezentată statelor membre înainte de discursul președintei Comisiei Europene. Un diplomat european a calificat gestul de „periculos” și „neînțelept”, subliniind că statutul de membru asociat nu este clar definit. În Germania, purtătorul de cuvânt Stefan Kornelius a menționat că Berlinul este deschis unor noi parteneriate, dar consideră că ideea de asociere trebuie analizată cu atenție înainte de orice decizie.
Canada manifestă o abordare mult mai prudentă față de entuziasmul Bruxellesului, evitând utilizarea termenului de „membru asociat”. Premierul Mark Carney a subliniat că discuțiile vor viza cooperarea în domenii precum inteligența artificială, spațiul cosmic sau mineralele rare, dar că procesul va necesita un vot în Parlamentul Canadei. În acest context, se urmărește crearea unei a treia căi între marile puteri SUA și China, pentru a proteja ordinea liberală bazată pe reguli.
Modelul de asociere ar putea fi inspirat de relațiile actuale ale UE cu Islanda, Norvegia sau Elveția, care participă la piața unică fără drept de vot. Totuși, există temeri legate de impactul asupra economiei europene, similar situației acordului UE-Mercosur, care a întâmpinat opoziția fermierilor. Statele din cadrul parteneriatului CPTPP, precum Japonia sau Australia, sunt presate de marile puteri, dar caută un mecanism eficient pentru soluționarea disputelor comerciale internaționale.
Această încercare de consolidare a „puterilor mijlocii” se înscrie într-un context istoric de negociere a zonelor de liber schimb, precum și în proiectele de parteneriat transatlantic care au fost discutate în trecut. În prezent, tensiunile geopolice globale pun presiune pe statele care doresc să mențină un sistem comercial bazat pe reguli, în timp ce barierele comerciale și politice rămân obstacole semnificative pentru o integrare mai profundă a partenerilor externi în structura economică a Uniunii Europene.
