Europa se confruntă cu un nou tip de amenințare, reprezentată de un război purtat sub pragul confruntării militare convenționale. În loc de un atac direct asupra NATO, Rusia ar putea opta pentru intensificarea acțiunilor hibride, vizând infrastructura critică. Această strategie include utilizarea dronelor, sabotajul, atacurile cibernetice, interferențele GPS și perturbarea funcționării aeroporturilor, porturilor sau a căilor ferate. Scopul principal al Moscovei ar fi slăbirea capacității europene de a susține Ucraina prin blocarea fluxurilor logistice esențiale.
Infrastructura care facilitează transportul armamentului și al echipamentelor către Ucraina reprezintă un punct vulnerabil major. Aeroporturile de marfă, terminalele feroviare, depozitele și fabricile din industria de apărare sunt ținte strategice. Autorii analizei subliniază că nu este necesară distrugerea totală a unui obiectiv pentru a produce pagube semnificative. O simplă închidere temporară, necesitatea unor verificări de securitate suplimentare sau rerutarea transporturilor pot genera întârzieri critice și costuri suplimentare, afectând direct ritmul sprijinului militar oferit Kievului.
Pentru a contracara aceste riscuri, este propusă crearea unui mecanism de protecție coordonată numit „Protocolul Leipzig”. Această inițiativă nu este încă un plan adoptat de Uniunea Europeană sau NATO, ci o recomandare pentru securizarea nodurilor logistice. Protocolul ar trebui să stabilească clar cine identifică amenințările, cine are autoritatea de intervenție și cum se realizează rerutarea rapidă a transporturilor. Accentul cade pe reziliență, astfel încât Europa să poată relua activitățile de transport imediat după producerea unui incident sau a unui atac.
O altă provocare majoră este gestionarea costurilor de apărare în fața războiului dronelor. Rusia poate utiliza sisteme ieftine, produse în volume mari, pentru a forța Europa să consume interceptoare extrem de scumpe. Pentru a evita acest dezechilibru economic, experții recomandă o apărare pe mai multe niveluri, păstrând sistemele avansate pentru amenințări complexe și folosind senzori sau sisteme de război electronic pentru dronele simple. De asemenea, se propune o cooperare industrială mai strânsă între UE și Ucraina pentru a crește capacitatea de producție locală.
În cadrul acestui scenariu de securitate extinsă, se propune și un mecanism de analiză rapidă a componentelor occidentale descoperite în rachetele și dronele rusești. Scopul este identificarea rețelelor de furnizori și a intermediarilor care permit industriei militare ruse să eludeze restricțiile impuse. Prin monitorizarea acestor lanțuri de aprovizionare, Europa poate acționa mai eficient împotriva mecanismelor prin care Moscova obține tehnologie. Această abordare vizează nu doar riposta militară, ci și combaterea capacității de rezistență economică și tehnologică a Rusiei.
Contextul securității europene este marcat de o creștere a tensiunilor, în condiții în care NATO pregătește strategii pentru respingerea unui eventual atac pe flancul estic. Această preocupare vine într-un moment în care liderii europeni, precum Macron, au denunțat deciziile Rusiei de a intensifica atacurile asupra obiectivelor civile din Ucraina. Vulnerabilitatea nu mai este limitată la frontierele militare, ci se extinde către rețelele digitale și infrastructura de transport care susține efortul de război.
