Uniunea Europeană încearcă să își consolideze rolul în procesul de negociere privind situația din Ucraina, evitând poziția unei entități irelevante. Instituțiile europene au adoptat o tactică prin care își aliniază cererile și își definesc poziția de plecare, subliniind că doar Ucraina deține legitimitatea necesară pentru a decide asupra propriului teritoriu și suveranitate. Această abordare vizează transformarea Europei dintr-un simplu observator într-un actor activ în gestionarea procesului de reconstrucție și integrare a țării.
Echipa de negociatori europeni va include reprezentanți din Germania, Marii Britanii, Italiei și Poloniei, alături de trimiși ai Consiliului și ai Comisiei Europene. Misiunea acestui grup va cuprinde gestionarea viitoarei aderări a Ucrainei la UE, coordonarea reconstrucției postbelice și asigurarea finanțării necesare acestor procese complexe. Deși mandatul specific nu a fost încă stabilit, obiectivele delegației rămân concentrate strict pe interesele Ucrainei, refuzând propunerile Moscovei de a redefini arhitectura de securitate europeană.
Presiunea diplomatică este susținută de pregătirea unor noi măsuri economice, în contextul Consiliului European din 26-27 noiembrie. La Bruxelles se finalizează un pachet suplimentar de 22 de sancțiuni, vizând în principal sectoarele care finanțează efortul de război rusesc, precum domeniile energetic și bancar, dar și utilizarea „flotei fantomă”. Un accent major va fi pus pe sancționarea rețelelor comerciale intermediare și a țărilor terțe care permit ocolirea restricțiilor deja impuse de comunitatea internațională.
Procesul de sancționare va fi extins și prin validarea unui nou pachet de măsuri de către Consiliul Miniștrilor de Externe, programată pentru luni, 16 noiembrie. Aceste noi restricții vor viza rafinăriile, iar lista neagră va fi extinsă cu 145 de persoane sau entități, dintre care 50 de bănci funcționează în Rusia. Aceste decizii vin ca un răspuns la multiplicarea atacurilor hibride atribuite Moscovei, inclusiv atacurile cibernetice, actele de sabotaj și utilizarea dronelor.
Moscova a manifestat deja opoziție față de această direcție, refuzând prezența doamnei Kallas, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate. Rusia contestă, de asemenea, secvențialitatea programului propus de europeni, refuzând semnarea unui acord de încetare a focului înainte de discuții despre arhitectura de securitate. Kremlinul a calificat afirmațiile europenilor drept belicoase, ignorând cererile rusești privind controlul frontierelor și realitățile de pe teren.
Discuțiile privind securitatea continentului sunt fundamentate pe principiile Declarației de la Dublin, semnată de 40 de țări. Această declarație reiterează faptul că securitatea Ucrainei este o componentă integrantă a securității euro-atlantice. Stabilitatea strategică a Europei depinde direct de modul în care se va încheia conflictul declanșat de Rusia, fiind un element central în arhitectura de securitate regională și în relațiile cu partenerii de la nivelul NATO.
