România se află într-un punct de inflexiune strategic, deținând resurse financiare substanțiale pentru apărare și infrastructură digitală, dar manifestând în același timp un decalaj tehnologic semnificativ. În timp ce țara a obținut a doua cea mai mare alocare europeană pentru sectorul apărării și a pus în funcțiune cloudul guvernamental, utilizarea inteligenței artificiale de către companii rămâne la cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană. Această situație pune în evidență necesitatea unei coordonări între securitatea națională și evoluția tehnologică.
În ceea ce privește inteligența artificială, datele Eurostat indică o disparitate alarmantă față de media europeană. În anul 2025, doar 5,2% dintre companiile românești cu minimum zece angajați utilizau această tehnologie, în condițiile unei medii europene de 20%. Chiar și în segmentul companiilor mari, ponderea utilizării este de doar 20,8%, comparativ cu media europeană care depășește pragul de 55%. Acest decalaj nu poate fi explicat doar prin lipsa competențelor, având în vedere că sectorul IT contribuie cu aproximativ 6,67% la PIB.
Infrastructura de cloud reprezintă elementul critic necesar pentru susținerea dezvoltării AI și pentru reziliența administrației publice. Pentru securitatea națională, cloudul asigură controlul asupra datelor și continuitatea serviciilor critice în situații de criză geopolitică sau atacuri. Un exemplu de capacitate locală este infrastructura de cloud privat guvernamental implementată de Metaminds, care include peste 500 de servere fizice, peste 80 de sisteme de stocare și patru centre de date Tier IV. Astfel, România poate trece de la statutul de simplă piață de consum la cel de centru regional de infrastructură digitală.
Sectorul apărării a evoluat către o industrie a rezilienței, unde superioritatea militară depinde direct de date și comunicații. Prin programul european SAFE, România beneficiază de o alocare de 16,68 miliarde euro, fiind a doua cea mai mare sumă după Polonia, sub formă de împrumut rambursabil pe 45 de ani. Proiectele Ministerului Apărării vizează protecția infrastructurii critice și tehnologii anti-dronă, implicând instituții precum Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul Român de Informații, ceea ce confirmă dependența apărerii moderne de rețelele de date.
Succesul acestor investiții depinde de capacitatea de a transforma deciziile politice în sisteme funcționale și sustenabile pe termen lung. Finanțarea pentru apărare necesită rambursare, iar migrarea în cloud este strâns legată de jaloanele PNRR. Fără o strategie coerentă care să integreze inteligența artificială ca facilitator și cloudul ca infrastructură, există riscul ca marile proiecte să rămână doar anunțuri. Este esențial ca statul să acționeze ca un client strategic, asigurând infrastructuri interoperabile și competențe pentru operarea și întreținerea tehnologiilor achiziționate.
Contextul geopolitic actual pune presiune pe flancul estic al Europei, unde securitatea și tehnologia au devenit indisolubil legate. În acest cadru, capacitatea de a gestiona resursele pentru apărare și digitalizare determină poziția strategică a statului. Integrarea tehnologiilor avansate în sistemele de comandă și în protecția infrastructurii critice nu mai este o opțiune, ci o necesitate pentru menținerea suveranității și a rezilienței în fața noilor amenințări.
