Finlanda a devenit oficial al zecelea stat european care aderă la „Forward Nuclear Deterrence Initiative”, o inițiativă lansată de Franța pentru consolidarea securității continentului. Decizia de la Helsinki vine într-un moment în care România nu a făcut pasul către acest scut de protecție, menținând o poziție de ezitare în fața noilor arhitecturi de descurajare nucleară. Această mișare strategică europeană vizează prevenirea escaladării conflictelor prin responsabilitatea proprie a statelor din Europa.
Președintele Finlandei, Alexander Stubb, a declarat că participarea la acest proiect va ajuta la consolidarea securității europene și la prevenirea escaladării. Stubb a precizat că natura exactă a cooperării va fi clarificată în etapele următoare și că fiecare participant va stabili modul de implicare. Proiectul a fost discutat extensiv cu Statele Unite și NATO, însă, conform regulilor inițiativei, președintele francez deține autoritatea de a decide utilizarea armelor nucleare, spre deosebire de structura NATO.
Profesorul Radu Albu Comănescu de la Universitatea Babeș-Bolyai susține că România ar trebui să rămână exclusiv sub scutul nuclear american. El este sceptic în privința capacității Franței de a oferi garanții credibile zonei de est, invocând o voință politică dublă. Comănescu menționează că antiamericanismul francez și tendința de a vedea Rusia ca pe un interlocutor privilegiat ar putea submina efectul de descurajare. El consideră că România trebuie să rămână ancorată în relația cu Statele Unite și în cadrul NATO.
În contrast, generalul (r) Virgil Bălăceanu consideră că România greșește prin neparticiparea la acest scut și ar trebui să beneficieze de garanțiile nucleare ale Franței. El subliniază că, în timp ce statele din flancul nord-est, precum Polonia sau țările baltice, se pregătesc pentru apărare totală, România pare să ignore dinamica regională. Generalul avertizează că ignorarea acestor schimbări strategice ar putea avea consecințe costisitoare, amintind de riscurile de agresiune convențională din partea Federației Ruse.
Generalul Bălăceanu propune adoptarea unui model de apărare totală, similar celui din Finlanda, care implică întreaga societate și pregătirea militară a tinerilor. El critică lipsa de claritate a României privind raportul dintre forțele active și cele de rezervă, spre deosebire de Polonia care vizează 500.000 de militari. România are în Strategia de Apărare doar 120.000 de militari activi, fără o structură de rezervă bine definită, ceea ce crește vulnerabilitatea în cazul unui conflict major.
Contextul geopolitic actual este marcat de o instabilitate profundă în regiune, fiind influențat direct de războiul din Ucraina și de poziția Federației Ruse. Această situație forțează statele europene să reevalueze doctrinele de apărare și să caute noi forme de descurajare nucleară și convențională. Deciziile de securitate luate de statele din flancul estic și nordic marchează o schimbare de paradigmă în modul în care Europa își gestionează propria protecție împotriva amenințărilor externe.
