Rusia organizează, în perioada 18-20 septembrie, alegerile pentru Duma de Stat, primul scrutin parlamentar de la începutul invaziei pe scară largă asupra Ucrainei. Cei 450 de deputați vor fi aleși printr-un sistem mixt, într-un context în care peste 70% dintre actualii parlamentari candidează pentru un nou mandat. Procesul electoral este criticat pentru lipsa unei competiții politice reale, fiind marcat de un control administrativ tot mai strict asupra spațiului de dezbatere.
Campania electorală evidențiază o gestionare controlată a tensiunilor sociale legate de conflictul din Ucraina. Singura formațiune care a inclus o agendă explicită anti-război a fost exclusă de la nivel federal, în timp ce candidați din circumscripții unuminale au fost eliminați. În paralel, autoritățile își intensifică pregătirile pentru o posibilă nouă mobilizare, utilizând mecanisme dezvoltate pentru monitorizarea persoanelor eligibile pentru serviciul militar prin intermediul companiilor și instituțiilor de învățământ.
Datele privind opinia publică indică o rezistență semnificativă în rândul populației față de o nouă mobilizare forțată. Aproximativ trei sferturi dintre cetățenii ruși se opun unei astfel de măsuri, în timp ce susținerea pentru mobilizare a scăzut de la 24% la începutul anului 2023 la aproximativ 11% în 2026. Această atitudine este prezentă în toate categoriile de vârstă, reflectând o preocupare majoră în contextul în care sistemul de recrutare pe bază de contract întâmpină dificultăți.
Restricțiile politice afectează și subiectele economice, precum inflația și veniturile gospodăriilor, teme care pot genera critici la adresa politicii Kremlinului. Partidul Rusia Unită încearcă să mențină sprijinul prin implicarea activă a lui Vladimir Putin în campanie, vizitând diverse regiuni. Totuși, există un risc politic dacă scrutinul este perceput ca un referendum implicit asupra continuării războiului și a posibilei mobilizări, afectând direct imaginea președintelui.
În acest peisaj electoral, partidul Oamenii Noi funcționează ca un proiect al Kremlinului, adresat electoratului liberal, dar fără a depăși limitele impuse de putere. Opoziția a propus diverse strategii de protest, de la boicotarea completă, susținută de Garry Kasparov, până la votul pentru orice alt partid în afară de Rusia Unită. Aceste tactici de protest reflectă dificultatea de a avea o competiție reală într-un sistem dominat de controlul administrativ.
Sistemul politic rus este marcat de o structură în care controlul asupra proceselor electorale este esențial pentru stabilitatea regimului. În contextul actual, partidele de opoziție precum Iabloko sau formațiunile precum LDPR sunt monitorizate atent, iar orice schimbare în dinamica votului poate fi interpretată ca o schimbare în nivelul de suport pentru politicile actuale ale guvernului de la Moscova.
