Guvernul federal condus de cancelarul Friedrich Merz a declanșat luni o schimbare istorică de direcție în politica economică a Germaniei. Această mișare vizează încheierea unei perioade de indulgență față de Beijing, o abordare care a generat costuri masive pentru sectorul industrial. Conform datelor prezentate de Handelsblatt, această lipsă de fermitate a costat industria germană aproximativ 15.000 de locuri de muncă în fiecare lună.
Noua strategie este susținută de un document comun formulat de Germania și Franța, care propune o poziție unitară față de China. Cele două țări sunt dispuse să acorde Comisiei Europene competențe extinse, oferind Uniunii Europene instrumente care ar putea permite exclusia Chinei de pe piața internă printr-o simplă acțiune administrativă. Această coordonare franco-germană reprezintă o evoluție majoră față de situația de acum trei ani, când o astfel de poziție era de neimaginat.
Decizia lui Merz vine într-un moment în care Germania este considerată epicentrul „șocului chinezesc 2.0”. Cancelarul a recunoscut riscurile imense pe care le reprezintă subvențiile de trilioane de la Beijing, deturnarea unilaterală a know-how-ului și politicile monetare discutabile ale Chinei. Reticența de a acționa anterior a fost alimentată de dependența de materiile prime critice și de profitabilitatea afacerilor germane în Republica Populară Chineză, însă situația actuală impune o schimbare de curs.
Deși abordarea este mai dură, guvernul federal subliniază că nu urmărește un protecționism pur, ci condiții comerciale echitabile. Propunerea include un set de mecanisme compuse din recompense, sancțiuni, amenințări și oferte de dialog. Obiectivul este de a preveni situația în care China ar putea opri exporturile de pământuri rare sau ar reuși să divizeze statele europene, împiedicând astfel aplicarea sancțiunilor comerciale necesare.
Riscul de retorsiune din partea Beijingului rămâne prezent, având în vedere precedentele istorice în care exporturile de metale rare au fost folosite ca armă economică. Totuși, analiza sugerează că Europa deține pârghii importante, deoarece Republica Populară Chineză depinde de piața europeană pentru exporturi, în special după închiderea pieței americane. Continuarea pasivității este interpretată ca o formă de sinucidere economică pentru continent.
Contextul geopolitic actual este marcat de o tensiune crescută și de schimbări în dinamica puterilor internaționale. În timp ce liderii europeni caută să își securizeze lanțurile de aprovizionare, alte zone de conflict sau de instabilitate, precum Marea Neagră sau situația epidemiologică din Rusia, adaugă straturi suplimentare de incertitudine asupra securității globale. Această complexitate forțează decidenții să prioritizeze autonomia strategică și reziliența economică în fața marilor puteri.
