Statele Unite și Iranul au la dispoziție câteva săptămâni pentru a ajunge la un acord care să permită reluarea transporturilor de îngrășăminte prin Strâmtoarea Ormuz. Fără o soluție diplomatică rapidă, numeroase țări riscă să rateze sezonul însămânțării, fapt ce va afecta direct recoltele globale și va genera o creștere semnificativă a prețurilor la alimente. Această situație critică a fost evidențiată de un oficial de rang înalt al Organizației Națiunilor Unite.
Jorge Moreira da Silva, subsecretar general al ONU, a avertizat că este esențial să se finalizeze negocierile în cel mai scurt timp pentru a evita pierderea sezonului de însămânțare. Dacă acest proces eșuează, productivitatea agriculturii va scădea considerabil, iar impactul asupra costurilor alimentare va fi masiv. Un raport al Camerei Internaționale de Comerț indică faptul că prețurile cerealelor ar putea crește cu până la 81%, în timp ce culturile oleaginoase ar putea înregistra o creștere de 66%.
Blocajul rutelor maritime din regiune afectează direct aprovizionarea cu materii prime esențiale pentru agricultură. Înainte de conflict, prin Strâmtoarea Ormuz circulaa aproximativ o treime din cantitatea de uree comercializată la nivel mondial, un îngrășământ extrem de utilizat. De asemenea, aproape jumătate din sulful transportat pe mare, componentă vitală pentru producerea îngrășămintelor, trecea prin această rută strategică, însă livrările din zona Golfului sunt în mare parte blocate de peste șase luni.
ONU propune implementarea unui mecanism de coordonare care să funcționeze independent de negocierile pentru un acord de pace mai ampliu. Planul prevede crearea unui centru de coordonare în Oman, unde navele ar fi înregistrate și ar primi asistență pentru a traversa strâmtoarea în siguranță. Oficialul Jorge Moreira da Silva a menționat că, odată cu încheierea unui acord între Washington și Teheran, acest mecanism ar putea deveni operațional în termen de 7-10 zile.
Negocierile dintre Washington și Teheran rămân complexe, deoarece Statele Unite insistă ca discuțiile să includă programul nuclear iranian, în timp ce Teheranul dorește controlul asupra rutei maritime. În acest context, ONU propune ca reprezentanții organizației să supravegheze încărcarea mărfurilor în porturile din Golf și să monitorizeze navele pe durata tranzitului. Un flux de doar cinci nave pe zi ar putea fi suficient pentru a menține aprovizionarea țărilor cu cea mai mare nevoie de îngrășăminte.
Securitatea alimentară globală este amenințată de o suprapunere de factori de risc care afectează rutele comerciale majore. Pe lângă instabilitatea din Strâmtoarea Ormuz, situația este agravată de atacurile cu drone asupra navelor din Marea Neagră și de acțiunile rebelilor Houthi asupra transporturilor din Marea Roșie. Această concentrare de crize, la care se adaugă presiunea climatică, amplifică vulnerabilitatea sistemelor de aprovizionare la nivel mondial.
