Securitatea cibernetică a României este supusă unor presiuni constante, manifestate prin atacuri care vizează instituții publice, spitale și companii din sectorul energetic. Această nouă etapă a războiului hibrid trece de la simplul spionaj la acțiuni cu impact fizic și economic direct asupra populației. Incidentele recente, precum compromiterea sistemelor de e-mail ale Forțelor Aeriene Române sau atacurile asupra ANCPI, demonstrează o vulnerabilitate crescută a serviciilor de care depinde viața de zi cu zi.
Sectorul energetic reprezintă un punct critic de vulnerabilitate, în special prin sistemele informatice administrative și rețelele de distribuție. Deși centralele și dispeceratele sunt protejate, un atac coordonat asupra rețelelor de distribuție ar putea afecta milioane de consumatori. România ocupă o poziție strategică și riscantă, fiind furnizor de energie pentru Republica Moldova și Ucraina. Un incident major ar putea declanșa un efect de lanț, afectând pompele de apă, termoficarea, spitalele, telecomunicațiile și transportul feroviar.
În februarie 2024, un atac asupra unui furnizor de servicii informatice a demonstrat riscurile dependenței de o singură infrastructură IT, afectând 26 de spitale. Această vulnerabilitate este accentuată de o igienă informatică precară în instituțiile publice, caracterizată prin servere expuse și routere neactualizate. De asemenea, capacitatea de refacere rapidă este limitată, după ce sistemul e-Terra a rămas blocat săptămâni întregi în urma unor intruziuni, evidențiind dificultatea de a restabili serviciile după un atac.
Atacurile sunt adesea orchestrate de grupări precum Fancy Bear, Turla sau rețeaua NoName057(16), care operează adesea prin intermediari pentru a îngreuna atribuirea statelor. Un incident relevant a avut loc în decembrie 2025, când gruparea APT Turla a compromis e-mailul unei instituții guvernamentale, vizând corespondența cu reprezentanții NATO și ai Uniunii Europene. Deși SRI a intervenit pentru a opri atacul, acesta a subliniat modul în care actorii statali folosesc vulnerabilitățile sistemelor Microsoft pentru spionaj strategic.
În ceea ce privește răspunsul internațional, NATO poate activa Articolul 5 în cazul unui atac cibernetic, însă condițiile sunt extrem de stricte. O intervenție militară este plauzibilă doar dacă atacul produce efecte comparabile cu o lovitură armată, precum distrugeri fizice sau victime. Alianța poate lua în considerare și efectele cumulate ale mai multor atacuri, dar decizia se ia prin consensul statelor membre, de la caz la caz, fără a presupune o reacție automată a forțelor armate.
Securitatea cibernetică în România implică cooperare regională și internațională, fiind integrată în mecanisme precum Rețeaua CSIRT și EU-CyCLONe. În 2026, România, Ucraina și Republica Moldova au consolidat reziliența prin semnarea unui memorandum specific. Această cooperare este esențială pentru gestionarea crizelor de amploare și pentru schimbul de informații tehnice necesar în fața amenințărilor hibride care se intensifică pe flancul estic al Alianței.
