Fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, a subliniat că situația actuală este critică, pe măsură ce Rusia își intensifică războiul hibrid în Europa. Acesta a explicat faptul că decizia de a invoca Articolul 5 din tratatul NATO nu este limitată exclusiv la atacurile militare convenționale. Alianța Nord-Atlantică a extins cadrul de răspuns pentru a include amenințări precum sabotajul, atacurile cibernetice, ingerința electorală și dezinformarea, acțiuni atribuite Rusiei.
Strategia de apărare integrată și reziliența totală vizează detectarea și prevenirea acestor acte de sabotaj care pot compromite securitatea regională. Cristian Diaconescu a menționat că un atac hibrid de amploare, cum ar fi sabotarea infrastructurii critice sau o operațiune cibernetică masivă, poate declanșa răspunsul colectiv al Alianței. Această abordare multidimensională a fost susținută și de România, prin participarea la deciziile de implementare a noilor mecanisme de protecție.
Statele puternice din NATO au început să ia măsuri care anterior erau considerate aproape de neconceput pentru a se adapta noilor riscuri. Cristian Diaconescu a enumerat exemple precum Germania, care se pregătește prin mobilizare și deschiderea unor spitale speciale în caz de criză, sau Danemarca, care a reintrodus stagiul militar obligatoriu. De asemenea, a menționat poziția Finlandei privind amplasamentele și sprijinul nuclear oferit de Franța.
Rusia utilizează aceste tactici hibride pentru a testa solidaritatea statelor aliate, încercând să rămână sub pragul care ar activa Articolul 5. Această strategie vizează presiunea asupra opiniei publice prin generarea fricii și creșterea cheltuielilor suplimentare. În lipsa unei solidarități clare, Rusia ar putea utiliza diplomația coercitivă, transformând orice negociere într-un proces în care amenințarea militară este prezentată ca o alternativă directă la compromisul politic.
În acest context, cooperarea regională devine esențială, existând numeroase proiecte între statele membre NATO pentru implementarea rezilienței. Cristian Diaconescu a observat că și Uniunea Europeană dispune de un mecanism similar prin articolul 42 cu alineatul 7 din tratatele constitutive, care oferă un suport similar cu Articolul 5. Această duplicitate a măsurilor de securitate subliniază necesitatea unei coordonări strânse între Alianță și structurile europene.
Securitatea europeană este influențată de o serie de evenimente de instabilitate globală și regională care cresc presiunea asupra decidenților. În timp ce conflictele se extind în Orientul Mijlociu și în zona Mării Negre, statele NATO sunt obligate să își reevalueze capacitățile de apărare. Această stare de alertă permanentă forțează o adaptare rapidă a politicilor naționale pentru a contracara metodele de destabilizare utilizate de actori precum Federația Rusă.
