Contextul geopolitic actual este marcat de o reorganizare profundă a puterilor de rang mediu, care caută noi mecanisme de protecție în fața unei conduceri americane imprevizibile. Această tendință este accelerată de postura lui Trump, care poate prioritiza politica externă disruptivă în detrimentul stabilității internaționale. În acest peisaj, alianțele care nu includ Statele Unite, precum BRICS sau Organizația de Cooperare de la Shanghai, încep să prospere și să își consolideze poziția pe scena mondială.
Observatorii, inclusiv Hillary Clinton și David Lammy, estimează că un eventual impas legislativ în Congres ar putea bloca inițiativele interne ale lui Trump, dar ar afecta mult mai puțin politica sa externă. Această direcție de acțiune ar putea duce la ignorarea eforturilor de cooperare propuse de figuri precum Antonio Guterres. În loc de o lume bazată pe valori recunoscute, se pare că urmează o perioadă de fragmentare, în care țările formează scuturi diplomatice și comerciale pentru a evita vulnerabilitatea.
Procesul este descris de John Bew ca fiind crearea unei ordini internaționale sub prag, o rețea complexă de parteneriate menite să protejeze suveranitatea națională. Mark Carney a subliniat la Davos că această reorganizare este cea mai vizibilă în rândul foștilor aliați ai Statelor Unite. Mark Leonard, director al Consiliului European pentru Relații Externe, observă o schimbare de paradigmă: țările nu mai întreabă cum să se integreze în strategia americană, ci cum să se apere dacă America nu va mai fi alături de ele.
În Orientul Mijlociu, semnarea Pactului de la Mecca de către Turcia, Pakistanul și Arabia Saudită reprezintă o manifestare clară a acestei noi arhitecturi de securitate. Această alianță militară defensivă vizează reducerea dependenței de umbrela de securitate a SUA. Trita Parsi de la Quincy Institute For Responsible Statecraft menționează că statele din Consiliul de Cooperare al Golfului se simt vulnerabile, deoarece infrastructura bazelor americane nu a reușit să fie un factor de descurajare împotriva atacurilor externe.
Europa se confruntă cu presiunea de a crea o NATO mai europenizată pentru a face față amenințărilor ruse și riscului de retragere americană. În acest context, țări precum Polonia, statele baltice și Scandinavia și-au majorat cheltuielile de apărare semnificativ, cu creșteri de 71%, 134% și 126%. Pe de altă parte, Canada traversează un război comercial asimetric cu SUA, iar Bob Rae descrie puterea americană ca fiind una care încalcă tratatele și dreptul internațional, impunând o viziune bazată pe interes propriu.
Această fragmentare a ordinii globale afectează și Asia, unde Coreea de Sud și Japonia iau în considerare dezvoltarea unor capacități nucleare proprii. Reducerea exercițiilor militare comune, precum Ulchi Freedom Shield, ordonată de Trump, a intensificat temerile privind indiferența Washingtonului. În timp ce unii, precum Kurt Campbell, speră la o revenire a discuțiilor diplomatice, mulți experți consideră că vechea ordine transatlantică nu va mai fi restabilită, lăsând loc unui sistem mult mai fragmentat.
