Comitetul European al Regiunilor (CoR) a prezentat, în cadrul plenarei din 14 octombrie, o poziție prin care solicită o abordare integrată a extinderii rețelei de trenuri de mare viteză. Autoritățile regionale subliniază necesitatea ca noile coridoare europene să fie conectate direct cu liniile feroviare regionale și locale, asigurând astfel accesul pasagerilor de la nivel teritorial către marile magistrale. Obiectivul principal este ca investițiile europene să nu favorizeze exclusiv conexiunile dintre marile centre metropolitane, ignorând zonele slab conectate.
Avizul, pregătit de Marco Marsilio, președintele regiunii italiene Abruzzo, pune accent pe evaluarea investițiilor prin prisma accesibilității oferite teritoriilor rurale și periferice. Regiunile argumentează că o linie de mare viteză care reduce timpul de călătorie între două capitale poate avea un impact minim dacă pasagerii întâmpină dificultăți în a ajunge la gara principală. Din acest motiv, CoR propune ca planificarea să includă nodurile regionale, transportul public local și conexiunile necesare pentru începutul și sfârșitul fiecărei călătorii.
Pentru orașele intermediare, soluția propusă nu constă în oprirea trenurilor de mare viteză în fiecare stație, ci în asigurarea unor conexiuni frecvente și coordonate cu rețeaua principală. Capacitatea liniilor convenționale și calitatea transferurilor în nodurile feroviare sunt elemente critice care determină dacă o comunitate beneficiază efectiv de infrastructura europeană. În zonele rurale sau montane, unde densitatea populației este scăzută, regiunile susțin că politica de transport nu trebuie să se bazeze doar pe cererea actuală, pentru a preveni depopularea.
Conceptul de „drept de a rămâne” este central în argumentația Comitetului European al Regiunilor, făcând legătura între mobilitate și stabilitatea socială. Această idee vizează posibilitatea oamenilor de a trăi și lucra în regiunile lor de origine, fără a fi forțați să migreze din cauza lipsei de infrastructură sau servicii. Transportul este văzut ca o condiție esențială pentru coeziune, prevenind situațiile în care o regiune pierde populație deși oferă oportunități economice, din cauza dificultății de acces către restul Europei.
Marco Marsilio a insistat totodată asupra importanței unei abordări multimodale care să integreze porturile și aeroporturile regionale cu rețelele feroviare și rutiere. Pentru porturi, conectivitatea feroviară ar putea facilita transferul mărfurilor către interiorul continentului, reducând traficul pe șosele, în timp ce pentru aeroporturile regionale, integrarea este vitală în zonele cu geografie dificilă. Regiunile cer ca infrastructura să fie gestionată ca o rețea funcțională și nu ca o serie de proiecte independente, incluzând și transportul rutier acolo unde feroviarul nu este viabil.
Proiectele de transport durabil din cadrul Uniunii Europene urmăresc decarbonizarea și reducerea emisiilor prin modernizarea rețelei transeuropene de transport. Această strategie vizează atât creșterea competitivității pieței interne, cât și oferirea unor alternative ecologice pentru deplasările între orașe. Totuși, regiunile avertizează că fără o coordonare strictă între fondurile europene și proiectele locale, riscul este ca noile magistrale să concentreze bogăția doar în nodurile puternice, lăsând periferiile în urmă.
