Rusia își extinde campania de recrutare a militarilor străini către regiunea Americii Latine, vizând în special țări precum Peru, Columbia sau Argentina. Această strategie de recrutare este utilizată pentru a suplimenta forțele armate fără a recurge la o nouă rundă de mobilizare internă pe teritoriul Rusiei. Mărturiile unor recruți care au reușit să evadeze sau ale familiilor acestora indică faptul că mulți sunt atrași prin promisiuni false de venituri mari, ajungând ulterior pe frontul din Ucraina.
Carlos Lenski Davila Vela, un peruan de 36 de ani care a fost rănit într-un asalt, descrie taberele de instrucție rusești ca fiind o „bandă rulantă” de recruți străini. El susține că în timpul celor patru luni petrecute în Rusia și în zonele ocupate din Ucraina, a întâlnit aproximativ 80 de latino-americani din diverse țări, precum Panama, Bolivia sau El Salvador. Davila Vela afirmă că aproape toți acești bărbați sunt acum morți sau dispăruți, descriind situația de pe linia frontului ca fiind una în care soldații sunt folosiți drept „carne de tun”.
Autoritățile din Peru au raportat că există 459 de cetățeni peruvani care luptă în rândurile forțelor ruse, dintre care 11 au murit și 114 sunt considerați dispăruți. Rudele acestor bărbați au organizat proteste și au cerut intervenția guvernului, comparând metodele de recrutare cu traficul de persoane. Mulți recruți au fost atrași prin mesaje pe platforme precum TikTok sau prin intermediari care le-au promis oportunități de muncă profitabile, însă la sosirea în Rusia, aceștia au descoperit că realitatea de pe front este extrem de violentă.
Experiența de pe teren indică faptul că mulți dintre acești militari străini sunt trimiși în unități de asalt fără pregătire adecvată. Davila Vela a relatat că, deși a fost promovat ca operator de drone, a fost integrat într-o unitate de asalt unde a fost lovit de schije. În taberele de instrucție, recruții au raportat abuzuri fizice, menționând că cei care nu respectă instrucțiunile sunt bătuți. De asemenea, unii soldați au fost nevoiți să își folosească primele câștiguri pentru a cumpăra echipament militar propriu, precum veste sau stații radio.
În contextul acestui conflict, Rusia a încercat să mențină o poziție de neutralitate în relațiile cu guvernele din America Latină, evitând astfel reacțiile diplomatice negative. Multe țări din regiune depind de Rusia pentru importul de îngrășăminte azotate la prețuri reduse sau pentru resurse energetice, ceea ce limitează capacitatea de a interveni împotriva metodelor de recrutare ale Kremlinului. Această dependență economică și politică face ca guvernele locale să evite implicarea directă în gestionarea cazurilor de recruți străini care luptă în Ucraina.
Prezența militarilor străini în armata rusă a devenit o componentă constantă a conflictului, obligând Kievul să consume resurse semnificative de muniție și drone pentru a-i contracara. Deși aceștia reprezintă doar o fracțiune din totalul forțelor ruse, numărul lor este în creștere, fiind estimate circa 29.000 de recruți străini în total. Această evoluție reflectă adaptarea Moscovei în încercarea de a menține presiunea militară pe frontul ucrainean prin utilizarea unor rețele de recrutare externe.
