Rusia utilizează intens exporturile de cereale ca un instrument de influență geopolitică, o strategie definită de fostul președinte Dmitri Medvedev drept „arma noastră silențioasă”. Moscova propune restricționarea aprovizionării pentru națiunile considerate „neprietenoase”, concentrându-și livrările către statele din Asia, Orientul Mijlociu și Africa, clasificate drept „prietenoase”. Această abordare transformă sectorul agricol într-un front secundar al conflictului din Ucraina, unde controlul fluxurilor alimentare servește intereselor strategice ale Kremlinului.
Deși este considerată o „superputere a cerealelor”, ponderea acestui sector în comerțul extern total al Rusiei rămâne relativ mică. În anul 2025, veniturile din exporturile de cereale au înregistrat aproximativ 11,2 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă circa 2,7% din totalul veniturilor din exporturi. În cadrul întregului sector agricol, cerealele constituie cea mai mare categorie, ocupând 27% din valoarea exporturilor în 2025, deși această cotă a scăzut de la 37% înregistrată în anul 2024.
Pe piața globală de grâu, Rusia deține o cotă de 21%, fiind cel mai mare exportator, urmată de UE cu 15,1%, Canada cu 12,6%, Australia cu 11,6% și SUA cu 11,4%. Totuși, în cadrul marilor producători mondiali, Rusia ocupă locul patru, cu o cotă de aproximativ 10%, fiind depășită de China, UE și India. Oficialii ruși au comparat succesul acestui sector cu cel al petrolului, prezentând cerealele ca fiind noua resursă strategică a țării.
Logistica exporturilor rusești este însă afectată grav de intensitatea războiului din Ucraina. În primul trimestră al anului de comercializare 2026-2027, exporturile de cereale au totalizat 8,5 milioane de tone, o scădere de 1,6 ori față de perioada analogă din anul precedent. Livrările de grâu au scăzut drastic de la 10,6 milioane la 4,8 milioane de tone. Atacurile cu drone ucrainene asupra porturilor din bazinul Azov au forțat exportatorii să se orienteze către porturile de la Marea Baltică și Marea Caspică.
Ucraina se confruntă cu pierderi mult mai severe în acest sector, din cauza atacurilor rusești asupra infrastructurii portuare din Odesa Mare. Conform calculelor realizate de Forbes Ucraina, țara nu va putea exporta aproximativ 24 de milioane de tone de cereale. Impactul economic asupra Ucrainei este major, deoarece agricultura reprezintă aproximativ 7,5% din PIB-ul țării după începerea războiului. Oxford Economics estimează că prăbușirea exporturilor agricole va reduce PIB-ul ucrainean cu 1,8% în 2026 și cu încă 2,1% în 2027.
Conflictul pentru controlul resurselor alimentare se desfășoară într-un context de instabilitate regională crescută. În timp ce Rusia încearcă să își consolideze poziția prin controlul companiilor de transport legate de stat, Ucraina suferă degradarea infrastructurii vitale. Această luptă pentru dominanța pe piețele de mărfuri agricole adaugă o dimensiune economică complexă războiului, transformând rutele comerciale și porturile în ținte strategice directe în cadrul disputelor geopolitice actuale.
