Raportul Departamentului de Stat al SUA pentru anul 2026 evidențiază o vulnerabilitate critică în relația dintre Washington și București, identificând lipsa de predictibilitate instituțională ca pe o problemă majoră. Deși România este considerată un partener strategic esențial în arhitectura de securitate de pe flancul estic al NATO și în regiunea Mării Negre, documentul avertizează că instabilitatea politică și legislativă afectează climatul de afaceri. Autoritățile americane subliniază că această incertitudine poate descuraja investitorii străini, indiferent de potențialul economic al țării.
Analiza documentului indică faptul că România rămâne o piață atractivă datorită apartenenței la UE și NATO, având o forță de muncă pregătită și o poziție geostrategică deosebită. Statele Unite identifică oportunități de investiții în sectoare precum apărarea, energia, infrastructura, IT-ul și sănătatea. Totuși, aceste avantaje sunt umbrite de probleme persistente, printre care corupția, birocrația excesivă și dificultățile din sistemul judiciar. Washingtonul observă că schimbările frecvente ale regulilor de joc afectează direct încrederea partenerilor externi.
Un aspect central al raportului vizează instabilitatea fiscal-bugetară și modificările legislative care nu implică o consultare suficientă a mediului privat. Investitorii caută un cadru stabil pe termen lung, însă România este marcată de o lipsă de evaluări de impact și de proceduri administrative dificile. Deficitul bugetar profund este menționat ca un factor care afectează structura fiscală a țării, făcând-o vulnerabilă la costuri mari de finanțare. Această situație complică procesul de aderare la OCDE, un obiectiv strategic încă neîndeplinit.
Instabilitatea politică internă amplifică riscurile economice, afectând direct piețele financiare și rezerva valutară a Băncii Naționale. Raportul notează că, deși România are mecanisme de protecție a investițiilor, sistemul judiciar este perceput ca fiind imprevizibil și costisitor pentru actorii economici. De asemenea, dificultățile în reformarea companiilor de stat, unde persistă numirile discreționare, rămân un punct de critică. Această lipsă de guvernanță solidă contribuie la percepția unui risc instituțional mai ridicat decât ar fi normal pentru un stat membru UE.
Pentru a remedia aceste deficiențe, se propune implementarea unor mecanisme de stabilitate, precum regula 12-6-3, care ar asigura 12 luni de stabilitate legislativă și consultări reale. În prezent, România se confruntă cu un decalaj între regiuni și o scădere a încrederii cetățenilor în instituțiile de forță. Fără un pact politic pentru reguli democratice și o reformă a procesului bugetar, țara riscă să piardă capitalul de încredere necesar pentru a atrage investiții de lungă durată și pentru a consolida parteneriatele strategice cu aliații occidentali.
Contextul securității regionale rămâne unul tensionat, în care poziția României pe flancul estic este vitală pentru stabilitatea NATO. Deși raportul Departamentului de Stat al SUA evidențiază problemele interne, acesta confirmă faptul că Washingtonul are nevoie de un partener stabil în regiunea Mării Negre. Menținerea unui buget de apărare respectat și consolidarea instituțiilor sunt pași necesari pentru a menține încrederea în cadrul parteneriatului transatlantic și pentru a asigura securitatea frontierelor de est ale Alianței.
