Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat intenția de a deschide calea pentru ca Canada să devină primul „membru asociat” al Uniunii Europene. Această inițiativă a fost prezentată în contextul discursului anual de la Strasbourg, la care a participat și prim-ministrul Canadei, Mark Carney. Obiectivul principal este crearea unui spațiu economic de prosperitate comună, care să includă colaborare în domeniul inteligenței artificiale, al energiei și al minerelor critice.
Noua relație propusă vizează consolidarea unei alianțe strategice pentru a contracara influența economică a SUA și a Chinei. Canada caută noi parteneriate în contextul amenințărilor de la nivelul președintelui SUA, Donald Trump, la adresa suveranității țării. Cooperarea ar trebui să se extindă și către integrarea bazelor industriale de apărare, precum și către gestionarea regiunii Arcticii, oferind o stabilitate suplimentară în fața noilor provocări globale.
Implementarea acestui statut ar fi fără precedent și ar presupune complexități juridice semnificative, deoarece tratatele actuale ale Uniunii Europene nu prevăd o astfel de categorie. Decizia finală privind viabilitatea ideii îi revine statelor membre, proces care necesită unanimitatea celor 27 de capitale și ratificarea la nivel național. În prezent, Canada și UE dispun deja de acordul comercial CETA, însă procesul de ratificare a acestuia a rămas incomplet în unele state membre.
Dacă Ottawa decide să se integreze în Piața Unică, va trebui să devină un „acceptant de reguli”, fără drept de decizie politică, similar cu statutul deținut de Norvegia sau Elveția. Această integrație ar implica alinierea reglementărilor canadiene la legislația europeană, un pas dificil având în vedere orientarea actuală către piața din Statele Unite. În acest model, Canada ar beneficia de acces la piață, dar fără drept de vot sau reprezentare în procesele decizionale.
Propunerea poate genera tensiuni în raport cu țările candidate la aderarea la UE, care urmează un proces lung de reforme politice și de aliniere la normele europene. De exemplu, Germania a sugerat anterior un statut similar pentru Ucraina, însă propunerea a fost privită de Kiev ca fiind „nedreaptă” deoarece nu oferă drept de vot. Statutul de membru cu drepturi depline oferă acces la o piață de 18 trilioane de euro, dar și acces la finanțare și reprezentare juridică.
Această mișcare strategică este văzută ca o încercare de accelerare a alinierii dintre blocul european și partenerii nord-americani. În contextul geopolitic actual, integrarea bazelor industriale de apărare și a tehnologiilor avansate devine un element central pentru securitatea strategică a partenerilor care doresc să reducă dependența de puterile economice dominante.
