Propunerea președintei Comisiei Europene de a crea un statut special de „membru asociat” pentru Canada a generat reacții critice în presa britanică. Această configurație, care nu este prevăzută în tratatele europene, este privită ca o schimbare de paradigmă față de poziția fermă a Bruxellesului față de Regatul Unit. Jurnaliștii amintesc că, în timpul negocierilor de Brexit, UE a refuzat orice tentativă britanică de a beneficia de avantaje fără a accepta și dezavantajele apartenenței.
Publicația New World subliniază faptul că această decizie contrazice discursul UE de decenii, când se susținea că nu se poate avea un picior înăuntru și unul în afară. Această abordare a fost aplicată strict Regatului Unit, care a fost obligat să aleagă între cele patru libertăți de circulație — persoane, servicii, bunuri și capitaluri — sau nimic. Ironia jurnalistilor constă în faptul că UE pare dispusă să fie inventivă atunci când circumstanțele geopolitice o impun, oferind Canadei un statut care pare să ignore regulile rigide aplicate anterior.
Ziarul The Telegraph atrage atenția asupra profilului liderului canadian, Mark Carney, care a ocupat funcția de guvernator al Băncii Angliei în timpul referendumului din 2016. Susținătorii Brexitului, care îl suspectau pe Carney de o poziție împotriva ieșirii din UE din cauza previziunilor sale alarmiste, ar putea vedea în această dorință de apropiere de UE o confirmare a suspiciunilor lor. Presa britanică sugerează că această mișare politică nu ar fi neașteptată pentru cei care au susținut separarea de blocul european.
Procesul de negociere pentru stabilirea acestui statut de „membru asociat” este estimat ca fiind unul extrem de lung și complex. The Daily Telegraph avertizează că oficial negocierile nu au început și că procesul poate dura ani de zile, având în vedere duritatea liderilor europeni. Protecția pieței unice de 460 de milioane de oameni rămâne o prioritate, iar unele capitale europene manifestă deja reticențe în privința facilitării comerțului cu Canada, ceea ce ar putea complica parcursul diplomatice al premierului canadian.
Contextul acestei propuneri de asociere apare într-un moment în care Uniunea Europeană își reevaluează relațiile externe pentru a răspunde noilor dinamici globale. Deși statutul de membru asociat nu este prezent în cadrul juridic actual al UE, nevoia de flexibilitate strategică pare să prevaleze asupra rigilității tratatelor. Această evoluție marchează o tranziție de la modelul de integrare strictă la unul de cooperare specială, adaptat noilor necesități de securitate și economie la nivel internațional.
În cadrul negocierilor de integrare sau asociere, Uniunea Europeană utilizează adesea piața sa unică, de 460 de milioane de oameni, ca principal instrument de influență. Această dimensiune economică impune standarde stricte de conformitate, motiv pentru care orice statut nou, precum cel propus pentru Canada, necesită un consens larg între cele 27 de state membre, care rămân vigilente în privința protejării intereselor proprii.
