China a confirmat existența contactelor diplomatice pentru organizarea unei întâlniri trilaterale între Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin. Evenimentul ar putea avea loc în această lună, la Shenzhen, în cadrul summitului Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC), programat pentru perioada 18–19 noiembrie. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, a validat existența acestor contacte, fără a oferi însă detalii despre un acord final sau despre formatul exact al reuniunii.
Deși perspectiva unui summit între cele trei mari puteri reamintește de modelul de împărțire a lumii stabilit la Ialta, experții avertizează că realitatea actuală este mult mai complexă. Sun Yun, directoarea programului pentru China al Centrului Stimson, susține că Beijingul urmărește imaginea diplomatică a unei astfel de întâlniri, dar fără a accepta costurile politice asociate. O reuniune de acest tip ar putea rămâne limitată la un moment de valoare simbolică, din cauza intereselor divergente ale marilor actori globali.
Agenda subiectelor de discuție pare să fie fragmentată între interesele specifice ale fiecărui lider implicat. Donald Trump a manifestat interes pentru o discuție axată pe controlul armamentelor nucleare, în timp ce Vladimir Putin urmărește o abordare privind războiul din Ucraina, fără participarea Kievului. Danny Russel, fost înalt oficial al Departamentului de Stat, observă că Rusia pare să fie cea care insistă pentru această reuniune, considerând-o o lovitură diplomatică majoră pentru poziția sa internațională.
Analizele sugerează că Rusia ar încerca să utilizeze acest cadru pentru a apropie pozițiile Chinei și ale Statelor Unite de interesele Moscovei. Totuși, Beijingul trebuie să gestioneze cu atenție această presiune pentru a evita percepția că participarea sa validează o împărțire a lumii în sfere de influență. Craig Singleton, director la Foundation for Defence of Democracies, menționează că, deși apariția alături de liderii american și chinez reprezintă un câștig pentru Putin, beneficiile diplomatice ale acestor fotografii istorice sunt tot mai mici.
Contextul geopolitic actual diferă radical de perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, când marile puteri decideau soarta națiunilor prin tratate de tip Ialta. Astăzi, rezistența statelor la dominația externă, dependența globală de comerț și avansul tehnologic limitează capacitatea marilor puteri de a impune ordini unilaterale. Volumul comerțului mondial a crescut cu aproximativ 4.500% față de anul 1950, conform datelor Organizației Mondiale a Comerțului, creând o interdependență care complică orice încercare de a tranzacționa suveranitatea statelor mici.
În prezent, ordinea internațională este marcată de o tensiune constantă între dorința marilor puteri de a exercita influență și nevoia de stabilitate a celor 193 de state membre ONU. În timp ce SUA, Rusia și China își urmăresc propriile zone de interes strategic, precum controlul asupra Taiwanului sau gestionarea conflictelor în Ucraina și Myanmar, comunitatea internațională se confruntă cu provocări legate de menținerea regulilor comune de guvernare și de protejarea suveranității statelor de dimensiuni medii și mici.
