Administrația condusă de Trump adoptă o poziție riscantă în Orientul Mijlociu, promovând idei care ar putea reaprinde conflictele etnice și religioase din regiune. Washingtonul susține ca forțele conduse de președintele Siriei, fostul comandant al-Qaeda, Ahmed al-Sharaa, să se ocupe de Hezbollah, insistând totodată pe dezarmarea grupărilor șiite din Irak. Această strategie vizează grupările care au participat la ofensiva împotriva Statului Islamic, dar riscă să destabilizeze echilibrul fragil dintre comunitățile locale.
În Irak, noul prim-ministru Ali al-Zaidi, susținut de Trump, a declarat că dezarmarea milițiilor este un proces non-negociabil. Deși termenul inițial de la 30 septembrie a fost refuzat de militanții pro-iranieni, Ali al-Zaidi a mutat termenul limită pentru iunie 2027. Premierul irakian aparține unei facțiuni naționaliste care privește Teheranul cu suspiciune, însă securitatea țării depinde în prezent de Forțele de Mobilizare Populară (PMF), care controlează numeroase poziții pe teritoriul statului.
Conflictul de autoritate este intens, deoarece liderul PMF, Mouhanad al-Oqabi, avertizează că securitatea Irakului s-ar prăbuși într-o clipă fără aceste miliții. Grupările se opun dezarmării din motive strategice și materiale, temându-se de influența Turciei, de amenințarea Statului Islamic și de prezența consultanților militari din SUA. În plus, arsenalul militar susține rețele de clientelism, salarii și avantaje politice, factori care ar dispărea în cazul unei centralizări a controlului statului asupra securității.
Tensiunile se extind și în Liban, unde puterea politică este împărțită între 18 comunități religioase, iar Hezbollah funcționează aproape ca un guvern paralel. Liderul Hezbollah, Naim Qassem, a declarat că nimeni din afara Libanului nu are de-a face cu armele grupării. În timp ce oficialii sirieni ai lui al-Sharaa sunt primiți ca eroi în Tripoli, facțiunile șiite din Irak au avertizat că orice atac asupra Hezbollah ar fi tratat ca o declarație de război.
Riscul de escaladare este major, deoarece o intervenție a Siriei în Liban ar putea mobiliza sunniții din partea Damascului și, simultan, atrage în luptă grupările șiite din Irak. Această dinamică amenință să transforme regiunea într-un câmp de luptă între tabere puternice, lăsând comunitățile mici, precum yazidiții, creștinii sau druzii, fără protecție. În Yemen, războiul civil dintre militanții Houthi și guvernul susținut de Arabia Saudită a reintrat deja în fază activă.
Instabilitatea actuală din Orientul Mijlociu se manifestă prin crize umanitare masive, cu fluxuri constante de refugiați între statele vecine. Conform datelor ONU, în luna martie, aproximativ un milion de persoane au fost strămutate în Liban, iar peste 200.000 au trecut granița spre Siria. O nouă rundă de violențe ar putea alimenta din nou ascensiunea extremiștilor și ar putea cauza un val de migrație care să ajungă până în Europa.
