O analiză elaborată de Clubul Seniorilor pentru Înzestrarea Armatei (CSÎA) semnalează o ruptură structurală între resursele financiare destinate apărării și realitatea capacităților de producție din România. Deși bugetele pentru apărare au crescut semnificativ, această tendință nu se traduce automat în dezvoltarea industriei naționale de apărare sau în comenzi efective pentru producătorii locali. Documentul subliniază necesitatea unei politici industriale coerente pentru a transforma resursele în capacități tehnologice și servicii disponibile Armatei României.
Problema centrală este reprezentată de decalajul dintre alocările bugetare și volumele de comenzi care ajung la producătorii din România. Analiza indică faptul că creșterea resurselor nu generează automat activitate productivă internă, existând un risc ca instrumentele de finanțare, precum SAFE, să susțină achiziții fără efecte tehnologice locale. Această situație pune în pericol securitatea aprovizionării și capacitatea de a menține competențele profesionale necesare în sectorul de apărare.
Conducerea ROMARM a descris situația economică a sectorului ca fiind un „dezastru” pentru majoritatea companiilor de apărare, invocând absența perspectivelor economice concrete. Răzvan Pîrcălăbescu a menționat că, în ciuda alocărilor istorice de fonduri, lipsa comenzilor afectează ecosistemul format din aproximativ 200 de companii. Această declarație evidențiază o contradicție majoră între bugetul Ministerului Apărării Naționale și volumul contractelor efectiv atribuite operatorilor economici naționali.
Analiza punctează și existența unor dispute contractuale între MApN și ROMARM, legate de executarea obligațiilor deja asumate. În timp ce conducerea companiei reclamă lipsa contractelor noi, există probleme legate de livrări considerate neconforme sau întârzieri în execuție. Responsabilitatea este considerată reciprocă: beneficiarul trebuie să planifice realist, iar furnizorul trebuie să respecte termenele și calitatea, evitând astfel riscul de a pierde capacități strategice prin neexecutare.
Pentru redresarea sectorului, CSÎA propune reorganizarea ROMARM și modernizarea capacităților productive prin planificare multianuală. Este necesară corelarea achizițiilor cu politica industrială și integrarea operatorilor români în lanțurile de aprovizionare europene și euroatlantice. Obiectivul nu este protejarea artificială a producătorilor, ci dezvoltarea unor capacități reale, competitive și sustenabile, care să transforme industria într-un instrument strategic de securitate națională.
Industria de apărare din România este reglementată de Legea nr. 232/2016 și de Strategia Națională pentru Industria de Apărare 2024–2030. Aceste acte juridice stabilesc cadrul pentru organizarea sectorului și protejarea capacităților necesare securității naționale. În contextul actual, gestionarea eficientă a acestor resurse și a reglementărilor este crucială pentru a asigura menținerea infrastructurii și a competențelor tehnologice într-un mediu geopolitic volatil.