Sari la conținut
Busola Strategică Busola Strategică

Analize

Oportunitatea strategică a gazelor din Marea Neagră: România între producția Neptun Deep și riscurile economice

Producția din Neptun Deep coincide cu eliminarea importurilor de gaze rusești în UE, însă lipsa unei strategii regionale poate crește costurile pentru consumatori.

Redacția 454 cuvinte 3 min citire

Oportunitatea strategică a gazelor din Marea Neagră: România între producția Neptun Deep și riscurile economice
Foto: Focus Energetic

România se află într-un moment de tranziție energetică majoră, deoarece începutul producției din Neptun Deep coincide cu procesul de eliminare a importurilor de gaze rusești din Uniunea Europeană. Conform unei analize semnate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), prima producție este preconizată pentru prima jumătate a anului 2027. Această coincidență temporală oferă țării o fereastră strategică unică pentru a redefinea poziția sa pe piața energetică europeană.

Uniunea Europeană a stabilit termene clare pentru încetarea importurilor din Rusia. Pentru gazele lichefiate (GNL), inclusiv contractele pe termen lung, interdicția va intra în vigoare la 1 ianuarie 2027. În ceea ce privește gazele transportate prin conducte, termenul limită este 30 septembrie 2027, cu posibilitatea unei amânări până la 1 noiembrie 2027, în cazul în care nu sunt îndeplinite țintele de umplere a depozitelor de stocare.

Pentru a capitaliza această situație, Dumitru Chisăliță susține că România ar trebui să prioritizeze construirea unei poziții puternice în sud-estul Europei. Aceasta ar implica dezvoltarea unui portofoliu competitiv care să includă producția proprie, accesul la terminale, capacități de transport și înmagazinare, precum și contracte cu clienți regionali. Fără o strategie care să integreze aceste componente, achiziția de gaze fără clienți asigurați poate deveni o obligație de plată care nu aduce profit.

Analiza AEI avertizează că deciziile actuale pot pune o povară financiară directă asupra populației. Se critică faptul că entitățile statului pot încerca să combine gazul românesc cu achiziții scumpe de gaze străine, prezentând rezultatul ca pe un succes energetic, deși costul achizițiilor proaste rămâne suportat de cetățeni. Dumitru Chisăliță menționează că utilizarea conceptului de securitate energetică ca paravan pentru decizii economice slabe este o practică care trebuie evitată.

Un punct critic vizează preempțiunea statului asupra gazelor din Marea Neagră, aprobată prin legea 171/2026. Această legislație a fost asociată cu dublarea prețului gazelor marfă în România. Autorul analizei subliniază că lipsa unor răspunsuri clare privind scopul achizițiilor — dacă sunt pentru rezerva strategică, pentru industrie sau pentru echilibrarea pieței — transmite incertitudine într-o piață care taxează acest fenomen, afectând în final consumatorul final.

Contextul geopolitic actual pune presiune pe stabilitatea aprovizionării în Europa, în timp ce deciziile politice din regiune pot influența procesele de integrare europeană. În acest cadru, gestionarea resurselor din Marea Neagră nu este doar o chestiune de volum de producție, ci una de competență administrativă. Dacă oportunitatea de a înlocui gazul rusesc este redusă la simple încasări bugetare imediate, România riscă să piardă potențialul de dezvoltare industrială pe termen lung.

Surse

Sursa: Focus Energetic

Tot în Analize