Forțele ucrainene din cadrul Corpului 3 de Armată au reușit eliberarea a trei localități din nordul regiunii Donețk, în cadrul a ceea ce a fost numit „al treilea sezon” al operațiunii Vivaldi. Generalul de brigadă Andrii Bilețki a confirmat că satele Ridkodub, Nove și Katerynivka au fost recucerite, în timp ce controlul asupra localităților Karpivka și Novomykhailivka a fost restabilit complet. Această avansare reprezintă o etapă cheie a unei ofensive care urmărește eliminarea unei proeminențe rusești pe front.
În urma acestei ultime faze a operațiunii, s-au raportat câștiguri teritoriale de 51 de kilometri pătrați, ceea ce ridică suprafața totală recucerită oficial la 176 de kilometri pătrați. Din punct de vedere al efectivelor, generalul Bilețki a indicat că această etapă s-a soldat cu peste 2.000 de pierderi în rândul forțelor ruse. De asemenea, peste 250 de soldați ruși au fost capturați, inclusiv ofițeri, piloți și artileriști, unități care au capitulat în întregime în timpul luptelor.
Succesul operațiunii Vivaldi, desfășurată în zona orașului Lîman, a fost facilitat de tactici de inducere în eroare care au păcălit inamicul. Forțele ucrainene au creat convingerea că atacul principal viza axa Șandriholove–Zelena Dolîna, forțând Rusia să își consume rezervele în contraatacuri inutile în acea zonă. În realitate, lovitura principală a fost direcționată către localitatea Nove, moment în care inamicul nu a reușit să observe manevra strategică a trupelor sub comanda Corpului 3 de Armată.
Avansul este considerat un exemplu rar de succes ofensiv pentru Ucraina, având în vedere dezavantajul numeric și dominarea dronelor rusești asupra liniei frontului. Pentru a contracara amenințarea din aer, trupele au utilizat tehnologii creative, inclusiv neutralizarea dronelor ruse și folosirea unor transportoare blindate sovietice modificate pentru a funcționa ca drone terestre de tip „kamikaze”. Aceste soluții tehnologice au permis depășirea dificultăților logistice și operaționale întâmpinate în zona de luptă.
Operațiunea Vivaldi a fost menținută sub un regim strict de securitate operațională, informațiile despre aceasta fiind făcute publice abia pe 15 septembrie. Totuși, analiștii OSINT și canalele rusești de Telegram urmăreau mișcările din zonă încă de la sfârșurul primăverii anului 2026. Câștigurile teritoriale raportate oficial de comandamentul ucrainean se apropie acum de datele furnizate de observatorii independenți, care indicau deja avansul forțelor până la râul Jerebeț.
Conflictul din regiunea Donețk continuă să fie marcat de o luptă intensă pentru controlul pozițiilor strategice de pe frontul de est. Această ofensă ucraineană vine într-un context în care Rusia încerca să folosească două direcții majore pentru a încercui pozițiile rămase ale armatei ucrainene în regiune. Controlul asupra acestor zone de proeminență este vital pentru securitatea liniilor de apărare și pentru stabilitatea strategică a întregii regiuni de frontieră.
