Adunarea Generală a ONU a adoptat, la data de 12 octombrie 2026, o declarație prin consens care oferă sprijin juridic statelor ale căror teritorii sunt amenințate de creșterea nivelului mării. Documentul urmărește să asigure continuitatea juridică a unor comunități pentru care modificarea țărmurilor pune în pericol locuințele, resursele naturale și capacitatea de autodeterminare. Această decizie vizează protejarea statutului de stat și a zonelor maritime stabilite legal, oferind un cadru de stabilitate în fața riscurilor climatice.
Pe plan juridic, declarația subliniază că statele deja constituite își pot menține suveranitatea, statutul și locul în cadrul organizației, chiar dacă teritoriul lor se modifică fizic. Paragraful 21 din textul adoptat indică faptul că dispariția unuia dintre elementele constitutive ale unui stat nu ar trebui să ducă neapărat la pierderea statutului său. Această abordare reafirmă prezumția de continuitate, legând suveranitatea și responsabilitățile statului de calitatea sa de membru în cadrul ONU, conform normelor dreptului internațional.
Un aspect crucial vizează menținerea drepturilor asupra zonelor maritime, stabilite conform Convenției ONU asupra dreptului mării (UNCLOS). Conform paragrafului 20, statele își pot păstra limitele maritime chiar dacă liniile de bază se schimbă din cauza creșterii nivelului mării, păstrând totodată posibilitatea de a le actualiza. Aceste zone maritime sunt vitale pentru economie, deoarece oferă drepturi suverane asupra resurselor naturale, precum pescuitul, în cadrul zonei economice exclusive, asigurând astfel mijloacele de trai ale comunităților.
În ceea ce privește populația, documentul pune accent pe protecția identității politice și evitarea situațiilor de apatridie. Deși declarația susține deplasarea voluntară și demnă a comunităților, aceasta nu creează un drept automat de stabilire în altă țară sau un fond nou de finanțare. Orice deplasare internațională care implică trecerea frontierelor trebuie realizată prin acord cu statele implicate și în deplin respect cu drepturile omului. Sprijinul financiar cerut prin declarație trebuie transpus prin instrumentele și angajamentele de finanțare deja existente.
Uniunea Europeană a susținut adoptarea declarației, însă a criticat lipsa unor măsuri mai ambițioase. Nuala Ní Mhuircheartaigh, reprezentanta permanentă adjunctă a Irlandei la ONU, a vorbit în numele UE și a criticat omiterea legăturii directe dintre activitățile umane și creșterea nivelului mării. De asemenea, UE a semnalat lipsa unei cereri clare pentru reducerea emisiilor și pentru tranziția de la combustibilii fosili, dorind formulări mai cuprinzătoare privind mobilitatea internațională a populațiilor afectate.
Această mișare diplomatică a ONU nu modifică tratatul UNCLOS și nu constituie un tratat nou, ci reprezintă un sprijin politic pentru principii bazate pe dreptul internațional existent. Documentul a fost precedat de o aprobare politică la reuniunea din 24 septembrie și urmează să fie discutat într-o nouă reuniune la nivel înalt înainte de încheierea celei de-a 84-a sesiuni a Adunării Generale. Protecția concretă a comunităților va depinde de transformarea acestor angajamente în finanțare și măsuri de adaptare pe teren.
