Sistemul energetic global traversează o schimbare de paradigmă, trecând de la simpla creștere a capacităților regenerabile la o abordare axată pe valoarea întregului sistem. Analiza McKinsey evidențiază că succesul tranziției nu mai poate fi măsurat exclusiv prin numărul de megawați verzi instalați, ci prin capacitatea de a asigura accesibilitatea, fiabilitatea, reziliența și reducerea emisiilor. Această nouă direcție strategică pune accent pe integrarea tehnologiilor într-un cadru funcțional și sigur.
Datele din anul 2025 relevă o situație paradoxală, în care extinderea rapidă a energiei regenerabile a coexistat cu o creștere a consumului de combustibili fosili. Capacitatea solară globală a avansat cu aproximativ 30%, însă cererea totală de energie a crescut cu 1,3%, în timp ce consumul de cărbune a atins un nou record. Totodată, cererea de petrol a înregistrat o creștere de aproximativ 1,3 milioane de barili pe zi, demonstrând că sistemul energetic se extinde, mai degrabă decât se substituie.
Investițiile totale în sistemul energetic global au ajuns la aproximativ 3.300 de miliarde de dolari în 2025, reflectând o diversificare a capitalului. Din această sumă, circa 440 de miliarde de dolari au fost direcționate către energia solară, în timp ce 540 de miliarde de dolari au mers către activitățile upstream din industria petrolieră. Pentru prima dată, investițiile în tehnologii cu emisii reduse au ajuns la un nivel comparabil cu cele destinate petrolului și gazelor, însă integrarea acestora rămâne o provocare.
O problemă majoră identificată este lipsa dezvoltării simultane a rețelelor și a capacităților de stocare pentru a gestiona producția variabilă. O țară poate instala rapid capacități solare sau eoliene, dar dacă rețeaua nu poate transporta energia sau dacă stocarea este insuficientă, valoarea economică a investiției este limitată. McKinsey subliniază că energia produsată nu este echivalentă cu energia disponibilă atunci când sistemul are nevoie de ea, necesitând surse de producție dispecerizabile.
Geopolitica și securitatea lanțurilor de aprovizionare adaugă un nou nivel de complexitate deciziilor de investiții. În 2025, peste 62% din LNG-ul comercializat internațional provenea din Australia, Qatar și Statele Unite. Dependența de China este și mai accentuată în sectorul tehnologiilor verzi, China furnizând peste 80% din modulele fotovoltaice și peste 85% din capacitatea globală de producție a celulelor pentru baterii, raportată valoric, ceea ce creează noi vulnerabilități strategice.
Evoluția consumului este influențată de factori structurali precum dezvoltarea industrială, centrele de date și nevoia de răcire în economiile asiatice. În ediția 2026 a „Global Energy Perspective”, McKinsey notează că inteligența artificială devine o nouă sursă de cerere pentru electricitate. Această presiune asupra rețelelor, combinată cu procesele de autorizare și racordare lente, mută oportunitățile de capital de la producția de energie către infrastructura necesară funcționării sistemului.
