O reformă a cadrului financiar multianual al Uniunii Europene, menită să sporească competitivitatea și securitatea blocului, ar putea produce un efect teritorial invers politicii de coeziune. Conform unui studiu realizat de Andrés Rodríguez-Pose, de la London School of Economics, și Federico Bartalucci, de la University of Cambridge, noile direcții de investiții ar putea concentra resursele în capitale, metropole și centre industriale care dețin deja avantaje economice și instituționale semnificative.
Analiza cartografiază la nivel regional dinamica industriei, capacitatea de inovare, expunerea la inteligența artificială și importurile din China. Cercetătorii susțin că prioritățile pentru autonomie strategică și apărare tind să favorizeze regiunile cu infrastructură industrială solidă și instituții puternice. Studiul avertizează că integrarea mai multor politici în planuri naționale și regionale comune poate reduce protecția oferită teritoriilor vulnerabile prin alocările rezervate și programarea regională actuală.
În ceea ce privește inteligența artificială, există o diferență între expunerea la automatizare și capacitatea de a transforma tehnologia în creștere. Regiuni precum Île-de-France, München și Eindhoven combină expunerea ridicată cu ecosisteme de inovare capabile să absoarbă schimbarea. În schimb, capitale din estul Europei și zone din nordul Italiei prezintă o expunere importantă a locurilor de muncă administrative, dar posedă o capacitate de inovare mult mai redusă.
Sectorul de apărare evidențiază o concentrare industrială în zone precum Toulouse, Hamburg, Bremen, Liguria, Friuli-Venezia Giulia, Țara Bascilor, Podkarpackie și regiunea Sud-Est din România. Autorii observă că regiunile care dețin deja capacități complexe și sisteme de inovare vor fi poziționate pentru contracte cu valoare tehnologică ridicată. Zonele cu baze tehnologice slabe ar putea rămâne limitate la furnizori pentru activități cu valoare adăugată redusă.
Propunerea Comisiei pentru perioada 2028–2034 se ridică la aproximativ 2.000 de miliarde EUR, reprezentând circa 1,26% din venitul național brut al UE. Din această sumă, 865 de miliarde EUR sunt destinate planurilor naționale și regionale de parteneriat, iar 409 miliarde EUR sunt asociate obiectivului de consolidare a competitivității. Comisia susține că această reorganizare va simplifica finanțarea și va permite o realocare mai rapidă a fondurilor către investiții și rezultate concrete.
Negocierile privind bugetul continuă, în timp ce Consiliul și Parlamentul European solicită garanții suplimentare pentru implicarea regiunilor. Parlamentul a cerut păstrarea unor alocări distincte pentru Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune pentru a evita diluarea resurselor. Miza principală rămâne proiectarea investițiilor astfel încât să mobilizeze și teritoriile care nu fac parte din principalele centre economice europene, evitând accelerarea divergențelor interne.
