Coreea de Nord pregătește trimiterea unui nou contingent masiv de militari în Rusia, într-un moment în care președintele ucrainean Volodimir Zelenski estimează că numărul total de soldați nord-coreneni ar putea ajunge la 50.000 de persoane. Această decizie vine după ce mii de militari au fost implicați în luptele din regiunea Kursk, unde pierderile au fost raportate semnificativ. Estimările actuale indică faptul că aproximativ 8.500 de soldați nord-coreneni se află în prezent pe teritoriul Rusiei, organizați în patru brigăzi.
Militarii nord-coreneni, proveniți din corpul de elită Storm Corps, au raportat pierderi grele în etapa inițială a campaniei din Kursk. Direcția Principală de Informații a Ministerului ucrainean al Apărării (HUR) estimează că aproximativ 3.000 de soldați au fost uciși și 1.500 au fost răniți, în timp ce o analiză BBC Korea menționează cifra de 2.300 de morți. În ciuda acestor cifre, trupele au reușit să își adapteze tacticile la războiul modern dominat de drone, contribuind la împingerea trupelor ucrainene din regiunea Kursk.
Din punct de vedere economic, participarea la conflictul actual este extrem de profitabilă pentru regimul de la Phenian. Cercetătorul Lim Soo-ho estimează că vânzările de armament și desfășurarea trupelor au generat aproape 10 miliarde de dolari pentru Coreea de Nord. Având în vedere că PIB-ul anual al țării este de aproximativ 30 de miliarde de dolari, aceste venituri reprezintă o fracțiune semnificativă din economia națională. În schimb, Coreea de Nord primește resurse esențiale precum petrol, alimente și valută forte.
Pe plan geopolitic, cooperarea cu Moscova îi oferă lui Kim Jong Un un avantaj strategic major, reducând dependența tradițională față de China. Această schimbare de paradigmă marchetează o îndepărtare de încercările anterioare de a normaliza relațiile cu statele precum Coreea de Sud sau Japonia. În prezent, Coreea de Nord susține că lumea se află într-un sistem multipolar, consolidându-și poziția prin parteneriatul cu Rusia. Această alianță permite regimului să obțină nu doar resurse, ci și o poziție politică revizată.
Militarii nord-coreneni au fost observați în cadrul Grupului de Forțe „Nord”, având misiunea de a proteja frontiera rusă din Kursk. Deși au fost descriși de un militar ucrainean, numit Sultan, ca fiind în mișcare constantă pentru a evita dezavantajele, aceștia au fost considerați slab echipați. Un aspect marcat de comportamentul soldaților este refuzul de a fi capturați, fapt confirmat de faptul că doar doi militari au fost capturați în viață, deși participau la operațiuni de amploare.
Rusia se confruntă cu o lipsă severă de personal militar, pierzând aproximativ 6.000 de soldați pe lună mai mult decât poate recruta. Acest deficit de forță de muncă militară o determină pe Moscova să apeleze la parteneri externi, precum Coreea de Nord, pentru a compensa pierderile de pe front. Această colaborare este văzută ca un parteneriat reciproc avantajos, unde Rusia obține atât oameni, cât și armament, în timp ce Coreea de Nord beneficiază de resurse financiare și experiență de luptă reală.
