Aliații NATO negociază o schimbare fundamentală în planificarea militară a organizației, punând combaterea Rusiei pe primul loc în ierarhia priorităților. Această revizuire, cea mai amplă din ultimele două decenii, vizează reducerea capacității de a furniza trupe de rezervă pentru teatre de operațiuni din afara spațiului euroatlantic, precum Irak sau Afganistan. Cele 32 de țări membre discută noi ținte de capacitate care vor stabili forțele și armamentul necesare într-un conflict, precum și responsabilitatea financiară pentru acestea.
Proiectul de document de planificare propune o tranziție critică de la modelul care asigura forțe atât pentru un război major în Europa, cât și pentru misiuni de gestionare a crizelor, la un model de tip „sau”. Conform unor diplomați NATO familiarizați cu textul, planificarea se va axa pe îndeplinirea cerințelor unui singur scenariu, renunțând la obligația de a acoperi ambele variante simultan. Această orientare reflectă faptul că o criză majoră în Europa va devansa orice altă prioritate a alianței.
Această reorientare strategică este susținută de presiunile exercitate de SUA pentru transformarea misiunii de bază într-un proiect numit NATO 3.0, axat pe apărarea Europei. Negocierile se desfășoară în cadrul documentului Îndrumar Politic (Political Guidance), un proces de patru ani care va culmina cu aprobarea noilor cerințe militare până în 2029. Aliații urmăresc să finalizeze un acord până în luna februarie, într-un context în care oficialii europeni avertizează asupra posibilității unei incursuniuni ruse pe teritoriul NATO.
Discuțiile privind trecerea de la conceptul de „și” la cel de „sau” sunt complexe și implică decizii politice dificile. În timp ce SUA, țările nordice și cele de pe prima linie susțin prioritizarea apărării împotriva Rusiei, țările din Europa de Sud au favorizat istoric parteneriatele și gestionarea crizelor. Un oficial de rang înalt din NATO a subliniat că întregul ciclu de planificare va fi analizat mult mai strict, guvernele dorind să asigure o utilizare prudentă a bugetelor de apărare.
Schimbarea propusă ar putea afecta echilibrul dintre cele trei sarcini fundamentale ale NATO: apărarea colectivă, parteneriatele cu țări terțe și securitatea prin cooperare, alături de gestionarea crizelor. Camille Grand, fost asistent al secretarului general al NATO pentru investiții în domeniul apărării, a comparat acest echilibru cu un scaun cu trei picioare, avertizând că o modificare ar putea lăsa alianța dezechilibrată. Totodată, Pentagonul urmează să prezinte luna viitoare o revizuire a prezenței sale în Europa.
Din punct de vedere istoric, NATO și-a definit oficial cele trei sarcini fundamentale încă din anul 2010. Acestea includ apărarea colectivă, parteneriatele cu țări terțe și securitatea prin cooperare, alături de gestionarea crizelor. După Războiul Rece, atenția alianței s-a mutat spre operațiuni în afara spațiului euroatlantic, însă invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a forțat o revenire la prioritizarea securității continentului european.
