NATO a decis renunțarea la organizarea summitului liderilor planificat pentru anul 2027 în Tirana, Albania, mutarea evenimentului putând fi amânată până în 2028. Această decizie, confirmată de premierul albanez Edi Rama și minimizată de secretarul general Mark Rutte, face parte dintr-un pachet de reorganizare prin care Alianța își reduce frecvența întâlnirilor de vârf. Măsurile includ tăierea întâlnirilor ministeriale ale Apărării din octombrie și reducerea reuniunilor miniștrilor de Externe la o singură sesiune anuală.
Amânarea summitului de la Tirana este influențată de fracturi interne apărute la reuniunea de la Ankara din iulie 2026. Președintele american Donald Trump a folosit cadrul pentru a discuta despre preluarea controlului asupra Groenlandei și a acuzat aliații de lipsă de loialitate în conflictul cu Iranul. Într-un climat volatil, în care secretarul Apărării Pete Hegseth sau secretarul de stat Marco Rubio au boicotat sau au părăsit prematur reuniuni ministeriale, conducerea NATO preferă să evite expunerea disensiunilor.
Un factor determinant în eliminarea Albaniei din lista gazdelor a fost nivelul cheltuielilor de apărare ale țării. Bugetul albanez este estimat la doar 2,15% din PIB, o cifră sub noua țintă asumată la Haga, care prevede 3,5% din PIB pentru apărare de bază și 1,5% pentru infrastructură critică până în 2035. Aliații au manifestat reticență în a recompensa Tirana cu prestigiul organizării unui summit, având în vedere și costurile logistice și financiare prohibitive necesare pentru 32 de state membre.
Din punct de vedere politic, decizia este considerată fără precedent, deoarece un stat membru a fost anunțat ca gazdă, pentru ca ulterior numele său să fie șters din comunicatul oficial. Această schimbare rupe seria de summituri anuale inaugurate după 2021, menite să proiecteze unitate în fața agresiunii rusești. Analizele, precum cele ale publicației Geopolits, sugerează că această omisiune semnalează o alianță prinsă între viziuni strategice divergente și o dezbatere privind viitorul securității transatlantice.
Pentru România, lipsa unui summit în 2027 creează un vid de agendă politică, riscând ca dosarul Mării Negre să piardă vizibilitate. Diplomația de la București a reușit anterior consolidarea prezenței militare prin grupuri de luptă și detașamente la Cincu sau Mihail Kogălniceanu. Fără evenimentul simbolic de la Tirana, care ar fi adus leadership-ul în Peninsula Balcanică, România va trebui să depună eforturi suplimentare pentru a menține securitatea bazinului pontic în prim-planul preocupărilor aliaților.
Istoric, NATO nu a avut un calendar riguros de summituri, organizând adesea reuniuni la doi ani, așa cum s-a întâmplat în 2011, 2013, 2015 sau 2020. Deși decizia actuală pare o revenire la practica tradițională din punct de vedere calendaristic, impactul asupra coeziunii politice rămâne un subiect de dezbatere intensă în mediul diplomatic internațional.