Mihai Fifor a subliniat importanța strategică a mecanismului SAFE pentru România, evidențiind faptul că țara are de gestionat un împrumut de aproape 16 miliarde de euro. Fostul ministru al Apărării susține că această sumă, pentru care s-au asumat deja contracte, nu trebuie utilizată doar pentru achiziții de tehnică militară, ci și pentru dezvoltarea capacităților de producție naționale. Obiectivul principal trebuie să fie integrarea tehnologiei prin transfer de know-how și inovare.
Analiza sa vizează și schimbările de paradigmă din cadrul Uniunii Europene, menționând discursul lui Ursula von der Leyen de la Strasbourg. Conform lui Fifor, Europa trece de la o fază de alocare de fonduri la una de dezvoltare a capacității de apărare. Se propune o nouă Strategie Europeană de Securitate, deoarece instituțiile actuale nu au ținut pasul cu realitățile geopolitice, vizând mecanisme concrete de acțiune.
Un punct central al noii arhitecturi propuse este un fel de „Articol 4 european”, un mecanism de coordonare a răspunsului UE atunci când securitatea unui stat membru este amenințată sub pragul agresiunii armate. Fifor explică faptul că UE nu trebuie să creeze un sistem concurent cu NATO, ci să utilizeze instrumentele economice, financiare, diplomatice și cibernetice pe care Alianța nu le utilizează.
În acest context, se discută crearea unui Consiliu European de Securitate, un format de lideri care să includă statele UE și parteneri precum Regatul Unit, Canada, Norvegia și Ucraina. Această structură ar putea defini o arhitectură de securitate adaptată noilor provocări. Diferența între statele care vor fi relevante și cele care vor rămâne la periferie va depinde de capacitatea de a transforma oportunitățile în putere industrială și strategică.
România se află într-un moment decisiv, având nevoie de o politică externă fermă și de politici interne predictibile pentru a susține industriile strategice. Mihai Fifor a concluzionat că țara poate alege între a rămâne în apatia politică ce caracterizează prezența sa externă sau posibilitatea de a redeveni un jucător activ. Succesul depinde de modul în care sunt gestionate resursele și oportunitățile actuale.
Contextul geopolitic actual impune o reevaluare a modului în care statele europene își gestionează resursele de apărare și securitate. În timp ce mecanisme precum SAFE și noile strategii de securitate europene modelează viitorul continentului, capacitatea de adaptare a statelor membre rămâne un factor critic. Această evoluție este în oglindă cu necesitatea de a trece de la dependența de importuri la o autonomie industrială și strategică sporită.
