Mihai Fifor a analizat recentele schimbări în paradigma de securitate europeană, sublidiind necesitatea unei tranziții de la simpla finanțare a apărării către dezvoltarea unei capacități reale de apărare. Fostul ministru a reacționat la discursul susținut de Ursula von der Leyen la Strasbourg, argumentând că Europa traversează o perioadă de reformare a structurilor decizionale. Această schimbare vizează adaptarea la o realitate geopolitică nouă, unde mecanismele actuale nu mai sunt suficiente pentru a răspunde provocărilor de securitate.
Un punct central al analizei este propunerea unui mecanism de tip „Articol 4 european”, care ar permite statelor membre să coordoneze un răspuns în cazul în care securitatea unui stat este amenințată sub pragul agresiunii armate. Mihai Fifor susține că Uniunea Europeană trebuie să își definească zona de influență în spațiul gri, unde instrumentele economice, financiare, diplomatice și cibernetice pot completa acțiunea militară a NATO. Scopul este evitarea suprapunerii a două sisteme de securitate concurente.
În acest context, se discută crearea unui Consiliu European de Securitate, un format de lideri care să includă parteneri precum Regatul Unit, Canada, Norvegia și Ucraina. Această structură ar putea integra și noua Strategie Europeană de Securitate și instrumentele de dezvoltare a capabilităților strategice. Obiectivul este formarea unei arhitecturi europene de securitate mai amplă, capabilă să funcționeze într-o lume aflată într-o schimbare profundă de paradigmă.
Referitor la situația României, Mihai Fifor a evidențiat povara financiară a unui împrumut de aproape 16 miliarde de euro prin SAFE, bani pentru care au fost deja asumate contracte. El a declarat că ținta nu trebuie să fie doar achiziția de tehnică modernă, ci dezvoltarea unor capacități de producție prin transfer de tehnologie și inovare. România are oportunitatea de a trece de la apatie la o poziție de jucător strategic prin dezvoltarea industriei de apărare.
Pentru a reuși această transformare, fostul ministru a subliniat importanța unor politici interne predictibile și a unei prezențe externe ferme. Capacitatea de a transforma resursele în putere economică și industrială va determina dacă statele rămân la periferia Europei sau devin actori importanți. România trebuie să utilizeze contextul actual pentru a-și consolida poziția în cadrul noii arhitecturi de securitate, evitând o abordare pur reactivă.
Evoluția securității globale este marcată de o reconfigurare a alianțelor și a modului în care statele își gestionează resursele strategice. În timp ce structurile tradiționale de apărare rămân fundamentale, integrarea instrumentelor de reglementare și ale forței economice devine un element de diferențiere pentru Uniunea Europeană. Această tranziție pune accent pe capacitatea de a coordona răspunsuri complexe în fața noilor amenințări de securitate care apar la nivel global.
