Marina Statelor Unite evaluează posibilitatea de a achiziționa și de a coproduce fregate militare de la parteneri precum Japonia, Coreea de Sud și Turcia. Această mișare strategică este menită să accelereze extinderea flotei americane, în contextul expansiunii maritime masive a Chinei. Dacă planul este implementat, va reprezenta prima dată de la cel de-al Doilea Război Mondial când SUA vor utiliza proiecte străine pentru achiziționarea sau construcția de nave de luptă majore.
Decizia este impusă de dificultățile severe întâlnite de șantierele navale americane, care se confruntă cu o penurie cronică de forță de muncă și întârzieri masive. În acest context, un oficial al Marinei a declarat că dezvoltarea unor opțiuni variate este necesară pentru a îndeplini intenția președintelui de a livra navele mai rapid. Acesta a menționat că procesul vizează și extinderea forței de muncă și transferul de tehnologie în Statele Unite.
Capacitatea de producție a Chinei este un factor determinant, fiind de peste 200 de ori mai mare decât cea a SUA. În timp ce industria americană se luptă cu costuri necontrolate, Beijingul poate livra între 6 și 10 distrugătoare moderne pe an. Japonia și Coreea de Sud dețin șantiere navale extrem de eficiente, generând împreună peste 40% din producția globală, construind nave de ultimă generație la costuri reduse.
Strategia propusă prevede ca primele una sau două nave să fie construite direct în șantierele din Japonia sau Coreea de Sud. Ulterior, constructorii asiatici vor trebui să investească în infrastructura din SUA și să instruiască muncitorii americani pentru a muta producția pe teritoriul SUA. Această abordare utilizează o derogare specială legată de securitatea națională pentru a evita restricțiile care impun construcția exclusivă în șantiere locale.
Administrația Trump propune un buget de 66 de miliarde de dolari pentru anul fiscal 2027, vizând producerea a 34 de nave de război și de sprijin. Deși SUA dețin în prezent 970 de nave, față de cele 700 ale Chinei, necesitatea de a compensa ritmul de dezvoltare al flotei chineze este evidentă. Un oficial a descris fregatele japoneze ca fiind excelente, justificând astfel interesul pentru achiziții externe.
În prezent, flota chineză este concentrată în regiunea Asia-Pacific, în timp ce forțele navale americane sunt desfășurate la nivel global. Această competiție pentru controlul rutelor maritime și a puterii de proiectare este marcată de o diferență tehnologică și de volum între capacitatea de producție a marilor puteri. În acest scenariu, parteneriatele cu statele din Asia pot oferi soluții rapide pentru nevoile de securitate ale Washingtonului.
