Canada explorează o apropiere strategică de Europa în domeniul apărării, încercând să construiască o poliță de asigurare împotriva incertitudinilor politice din Statele Unite. Deși Ottawa este considerată un partener facil pentru europeni, procesul de reconfigurare a alianțelor este limitat de dorința de a nu antagoniza administrația condusă de Donald Trump. Această dinamică delicată pune în balanță necesitatea securității europene cu dependența istorică și economică a Canadei față de Washington.
Relația militară și industrială dintre Ottawa și actorii europeni se accelerează sub presiunea amenințărilor de la nivelul SUA. Canada a fost admisă în schema de împrumuturi pentru armament „Security Action for Europe”, un program de 150 de miliarde de euro al Uniunii Europene. Totodată, Ottawa a selectat un constructor german pentru submarine și un avion suedez pentru avertizare timpurie, semnalând o diversificare a surselor de echipament militar în afara produselor americane.
Integrarea Canadei în structurile de apărare europene întâmpină însă rezistențe diplomatice și politice semnificative. Cererea de aderare la Forța Întrunită de Expediție (JEF), condusă de Regatul Unit, nu a primit încă un consens total în rândul membrilor. Unii diplomați din statele baltice susțin că relațiile de apărare ar trebui să rămână strict în cadrul NATO, avertizând că includerea Canadei ar putea deplasa accentul organizației de la Marea Baltică către zona Arctică.
Un test critic pentru autonomia strategică a Canadei este alegerea noii flote de avioane de vânătoare. Guvernul de la Ottawa reevaluează posibilitatea de a opta pentru modelul suedez Gripen E în locul avioanelor F-35 fabricate în SUA. Această decizie ar putea stârni furia administrației Trump și ar putea afecta colaborarea prin NORAD, organismul bilateral de apărare aerospațială care nu face parte din structura NATO, ci funcționează exclusiv între SUA și Canada.
Accesul Canadei la fondurile europene depinde de negocierile privind bugetul UE pe șapte ani. Se discută dacă țări terțe vor putea participa la programul de apărare și spațiu de 131 de miliarde de euro propus de Comisia Europeană. În timp ce anumite state europene sunt deschise, alte națiuni preferă protejarea companiilor interne. Integrarea finală rămâne incertă, fiind condiționată de contribuțiile financiare pe care țări precum Canada și Regatul Unit ar putea să le depună.
Cooperarea dintre Canada și Europa este susținută și de necesitatea securizării lanțurilor de aprovizionare cu minerale critice, esențiale pentru industria de armament. Pe lângă aspectul tehnologic, Canada deține o expertiză strategică în războiul arctic, o zonă de interes major pentru securitatea continentului. Această colaborare bilaterală și regională încearcă să creeze o capacitate de apărare comună care să nu lase Ottawa izolată în cazul unei schimbări radicale a politicii externe americane.
