Federația Internațională de Judo (IJF) a luat decizia de a readmite sportivii ruși sub steagul național, o mișcare strategică ce facilitează eforturile Moscovei de a reveni în sportul internațional. Această decizie, oficializată în noiembrie 2025, reprezintă o schimbare majoră față de perioada de după declanșarea invaziei în Ucraina din 2022. Reintegrarea completă a sportivililor ruși sub simbolurile naționale este văzută ca un pas către obținerea unei reabilitări olimpice mai largi, în special în perspectiva Jocurilor Olimpice de la Los Angeles din 2028.
Conducerea IJF, sub președinția lui Marius Vizer, este implicată în controverse privind legăturile cu elitele rusești. Criticii, precum antrenorul Vitalii Dubrova de la Federația Ucraineană de Judo, susțin că Vizer promovează ideea că sportivii ruși sunt „buni pentru noi”, ceea ce indică interese și conexiuni în Rusia. Deși organizația a oferit fonduri de solidaritate pentru judo-ul ucrainean și a efectuat verificări ale antecedentelor sportivilor în 2023, IJF a devenit prima organizație sportivă majoră care a permis competiția sub steagul național al Rusiei.
Strategia Moscovei de a utiliza sportul ca instrument de „putere soft” se extinde și la alte discipline, precum șahul, scrimă sau box. Rusia încearcă să își recâștiga vizibilitatea globală prin intermediul federațiilor internaționale, profitând de o rețea de loialități care datează de mult înainte de conflictul actual. Această „frăție a judo-ului” implică figuri influente din politică și afaceri, precum Arkady și Boris Rotenberg, parteneri de antrenament ai lui Vladimir Putin, care au construit imperii economice în Rusia.
Decizia IJF a declanșat o reacție de alertă la Bruxelles, unde oficialii Uniunii Europene analizează măsuri de contraatac. Conform unui document al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din septembrie, UE vizează limitarea normalizării agresiunii prin sancționarea federațiilor care permit revenirea Rusiei. Opțiunile includ suspendarea finanțărilor europene, introducerea restricțiilor de viză pentru sportivi și presiuni asupra sponsorilor sau televiziunilor care ar putea finanța evenimente oferind Rusiei o platformă de propagandă.
În cadrul acestui proces, Comitetul Olimpic Internațional (CIO) a menținut o poziție de amânare, lăsând decizia de reintegrare sub steag la latitudinea fiecărei federații internaționale. Această abordare este criticată de oficialii ucraineni, precum ministrul Matvii Bidnyi, care consideră că CIO funcționează ca o supapă de eliberare a presiunii pentru Rusia. În timp ce IJF susține că sportul trebuie să rămână apolitic și că sportivii nu pot fi condamnați pentru acțiunile guvernelor lor, oficialii europeni caută o coordonare mai strictă.
În contextul tensiunilor geopolitice, utilizarea sportului ca instrument de influență rămâne o temă centrală în relațiile dintre Rusia și comunitatea internațională. Deciziile de la nivelul federațiilor sportive pot influența direct dinamica securității regionale și poziția aliaților europeni față de agresiunea Kremlinului. Această dispută între autonomia sportivă și consecințele politice ale războiului de agresiune continuă să modeleze participarea Rusiei la marile competiții globale.
