Instabilitatea politică și creșterea rapidă a datoriei publice transformă Franța într-o problemă strategică pentru stabilitatea zonei euro. Raportul dintre datorie și PIB al Franței este estimat să atingă pragul de 122% în cursul anului viitor, într-un context în care planurile guvernamentale recente nu au reușit să oprească ascensiunea yieldurilor obligațiunilor. Investitorii manifestă o lipsă de încredere în credibilitatea măsurilor propuse de autorități pentru gestionarea deficitului bugetar.
Situația financiară a Franței este marcată de un deficit bugetar estimat la aproximativ 5,4% din PIB și de o creștere anemică a economiei. Pe măsură ce randamentele obligațiunilor cresc, costurile pentru serviciul datoriei devin tot mai mari, punând presiune pe bugetul de stat. Yieldurile obligațiunilor pe 10 ani ale Franței au înregistrat o creștere semnificativă, evoluând de la 3,5% la începutul anului până la peste 4,9% la sfârșitul săptămânii trecute.
Evoluția piețelor financiare indică faptul că Franța ar putea deveni o nouă verigă slabă în cadrul zonei euro. Diferența dintre yieldurile obligațiunilor franceze și cele germane a ajuns la aproape un punct procentual și jumătate, un spread care reflectă nivelul maxim de la criza datoriilor. Investitorii tind să se retragă din activele franceze pentru a se refugia în bondurile germane, considerate un activ sigur în perioade de incertitudine.
Riscul de incapacitate de plată este alimentat de polarizarea politică extremă din țară. Thierry Wizman, strateg la Macquarie Group, a observat că nici stânga, nici dreapta populistă nu susțin politici de austeritate fiscală necesare. Candidatul Jean-Luc Mélenchon propune anularea titlurilor de datorie de către banca centrală, în timp ce Marine Le Pen promovează reduceri de taxe și scăderea vârstei de pensionare la 60 de ani, în ciuda presiunii pe sistemul de pensii.
Scenariul unei președinții conduse de partidul Rassemblement National este considerat de către experți ca având o probabilitate de aproape 50%. O astfel de schimbare politică ar avea un impact negativ asupra bugetului pentru anul 2028 și ar deteriora percepția riscului de credit. Această incertitudine erodează deja puterea monedei euro, care se depreciază în raport cu dolarul, complicând deciziile de politică monetară ale BCE.
Contextul macroeconomic global este marcat de sfârșirea erei finanțării ieftine pentru guvernele statelor avansate. După ce Fed și BCE au majorat dobânzile pentru a combate inflația, costurile de împrumut au crescut pentru economii precum SUA sau Marea Britanie. Această schimbare de paradigmă pune sub presiune bugetele naționale, care trebuie să finanțeze simultan nevoile de apărare, tranziția energetică și gestionarea datoriilor publice deja ridicate.
