Piața energetică din România se confruntă cu o perioadă de incertitudine majoră, alimentată de crizele globale și de volatilitatea resurselor strategice. În cadrul conferinței Profit Energy.Forum, reprezentanții marilor companii din sector au analizat impactul geopoliticii asupra stabilității economice. Discuțiile au evidențiat necesitatea unei predictibilități politice și fiscale pentru a putea stimula investițiile necesare în infrastructura energetică națională.
Daniel Apostol, directorul Federației Patronale a Energiei, a criticat promisiunile privind accesul la energie ieftină, numindu-le populiste și neadevărate. Acesta a subliniat că resursele precum țițeiul și gazele naturale au devenit instrumente de presiune în geopolitica mondială. Intervențiile statului asupra prețurilor sunt văzute ca factori care distorsionează grav funcționarea pieței interne, afectând echilibrul economic pe termen lung.
Sorin Graure, directorul Rompetrol Rafinare, a cerut implementarea unor analize preventive de risc înainte de adoptarea oricăror noi legi. Acesta a criticat tendința de a permanentiza măsuri fiscale temporare, precum taxa de solidaritate, solicitând în schimb stabilitate locală. Conform oficialului, statul român trebuie să își corecteze erorile interne, deoarece România nu posedă capacitatea de a influența conflictele militare din regiune.
În ceea ce privește costurile pentru consumatori, Alexandru Ciocan de la Energy Policy Group a anticipat un vârf de preț la gaze în cursul acestui an. O eventuală scădere a tarifelor este proiectată abia pentru jumătatea anului viitor, însă acestea nu vor mai reveni la nivelul actual de 22 de euro pe megawatt-oră. Presiunile vor fi resimțite direct în facturile cetățenilor pe măsură ce piața se ajustează.
Insecuritatea din zona Mării Negre afectează grav aprovizionarea cu hidrocarburi, forțând furnizorii să își schimbe rutele de import. Nicolae Bănică, CEO OSCAR Downstream, a explicat că companiile americane evită regiunea din cauza costurilor uriașe și a riscurilor de securitate, precum explozia navelor. Din acest motiv, furnizorii români se orientează către traderii din Orientul Mijlociu, procesul de transport fiind mult mai lung decât în trecut.
Pe plan european, Raluca Covrig de la FPE a semnalat dificultățile cauzate de regulamentul Net Zero Industry Act. Acest act impune ținte masive pentru stocarea dioxidului de carbon, iar trei companii din România sunt obligate să asigure 20% din această capacitate până în 2030. Această sarcină este considerată disproporționată față de realitățile pieței autohtone, adăugând o presiune suplimentară asupra operatorilor locali.
Contextul energetic global este marcat de o tranziție complexă și de reglementări stricte privind emisiile de carbon. În timp ce piețele caută noi surse de aprovizionare pentru a compensa riscurile de securitate, reglementările europene precum Net Zero Industry Act impun standarde de stocare a dioxidului de carbon care transformă radical modelul de operare al companiilor de energie din regiune.
