Situația financiară a Franței a atins un nivel critic, generând temeri privind stabilitatea zonei euro, însă autoritățile de la Paris refuză ajutorul extern. Emmanuel Moulin, guvernatorul Băncii Franței, a declarat miercuri că țara nu are nevoie de o intervenție a Băncii Centrale Europene în acest moment. Acesta a susținut că soluțiile pentru gestionarea crizei trebuie căutate intern, prin adoptarea unui buget care să vizeze reducerea deficitului public.
Presiunea pe piețele financiare s-a intensificat odată cu creșterea bruscă a costurilor de împrumut ale Franței. Această evoluție a provocat o vânzare masivă a monedei euro, care a ajuns la cel mai mic nivel față de dolar din ultimele 17 luni. Investitorii sunt îngrijorați de fragilitatea finanțelor publice franceze, temându-se că disfuncționalitatea politică de la Paris ar putea extinde criza către restul Europei.
Guvernul condus de premierul Sébastien Lecornu încearcă să implementeze un plan de reducere a deficitului bugetar. Obiectivul stabilit este trecerea de la un deficit de 5,4% din PIB în acest an la un nivel de 5% până în anul 2027. Această strategie de ajustare fiscală vine într-un context de presiuni politice constante din partea opoziției de extremă dreapta și de extremă stângă.
Problema datoriilor franceze este amplificată de structura deținătorilor de titluri de stat. Spre deosebire de Italia, unde datoria este deținută majoritar intern, peste jumătate din datoria Franței aparține investitorilor străini. Aceștia tind să se retragă mult mai rapid în perioade de instabilitate, ceea ce poate declanșa vânzări masive de obligațiuni și poate agrava volatilitatea piețelor financiare regionale.
Randamentele obligațiunilor franceze pe 10 ani s-au apropiat de pragul de 5%, un nivel similar cu cel înregistrat în 2008. Diferența de risc dintre obligațiunile germane și cele franceze a crescut de la 0,55 puncte procentale la jumătatea lunii septembrie până la 1,45 luni în urmă. Această evoluție a generat avertismente privind o posibilă „mini-panică” pe piețele de capital.
Contextul fiscal al Franței este marcat de un deficit persistent, țara neavând un buget echilibrat de peste 30 de ani. Din anul 2019, Franța nu a mai reușit să respecte limitele de deficit impuse de Uniunea Europeană. Această situație este cauzată de creșterea costurilor aferente sistemului de pensii, a proceselor de reînarmare și a investițiilor necesare pentru tranziția verde.
