Indicele global al sărăciei a înregistrat o creștere pentru prima dată de la stabilirea sa în anul 2010, conform noilor date furnizate de PNUD și OPHI. Raportul anual publicat pentru anul 2026 indică faptul că numărul persoanelor care trăiesc în condiții de sărăcie acută a crescut cu 51,5 milioane de unități față de anul precedent. Această evoluție reprezintă prima majorare a indicatorului în ultimele șaisprezece ani, semnalând o schimbare de paradigmă în indicatorii de dezvoltare umană globală.
Administratorul PNUD, Alexander De Croo, a avertizat că această tendință ar trebui să fie privită ca un semnal de alarmă pentru întreaga lume. În spatele acestor date se află aproximativ 1,2 miliarde de oameni care se confruntă cu un cerc vicios format din foamete, lipsa accesului la educație, precum și acces inadecvat la electricitate și apă curată. Alexander De Croo subliniază că progresul este posibil atunci când țările abordează aceste provocări prin acțiuni decisive și colective, nu prin eforturi individuale.
Analiza detaliată a datelor arată că o parte semnificativă din persoanele afectate sunt minorii, reprezentând peste jumătate din totalul celor care trăiesc în sărăcie, adică 51,5%. De asemenea, raportul evidențiază o distribuție geografică și demografică specifică, unde zonele rurale sunt cele mai vulnerabile, cuprinzând aproximativ 83,3% din populația globală aflată în sărăcie extremă. Majoritatea acestor persoane sunt concentrate în regiuni precum Africa Subsahariană și Asia de Sud, incluzând subcontinentul indian.
Deși cifrele generale sunt îngrijorătoare, raportul oferă și perspective mixte privind progresul realizat în ultimele decenii. În ultimii cincisprezece ani, 33 de țări au reușit să înjumătățească proporția populației lor care trăiește în sărăcie, inclusiv șase națiuni din Africa Subsahariană. Cel mai rapid progres a fost observat în Asia, cu China și Vietnam fiind menționate ca exemple de evoluție pozitivă, în ciuda creșterii demografice care rămâne un factor major de presiune.
Sărăcia multidimensională monitorizată de aceste organizații nu se limitează doar la venituri, ci include o serie de indicatori critici pentru supraviețuire și demnitate. Aceștia vizează lipsa locuințelor adecvate, absența sistemelor de salubritate, lipsa electricității sau a combustibilului necesar pentru gătit, precum și dificultățile de acces la hrană și educație. Datele noi au fost disponibile pentru doar 13 din cele 108 țări acoperite de raportul actual, ceea ce poate influența interpretarea statistică a întregii situații globale.
Conceptul de sărăcie multidimensională utilizat de PNUD și OPHI permite evaluarea calității vieții prin prisma accesului la resurse esențiale, depășind simpla măsurare a nivelului de venit. Această abordare strategică este esențială pentru decidenții globali, deoarece identifică punctele specifice de vulnerabilitate în infrastructura de bază și în sistemele de protecție socială, oferind o imagine mai complexă a dificultăților de dezvoltare umană din regiunile cele mai afectate de crize.
