Complexul Industrial Kaesong (KIC), singura zonă din Coreea de Nord unde Coreea de Sud a avut acces operațional, a încetat activitatea după un deceniu de funcționare. Inițiativa, care a început oficial în iunie 2003 și a fost inaugurată în decembrie 2004, a reprezentat unul dintre puținele proiecte de cooperare economică între cele două națiuni aflate într-un conflict ireconciliabil. Proiectul a fost conceput pentru a ajuta Coreea de Nord să își revitalizeze economia, oferind în același timp o modalitate de a atenua tensiunile politice dintre cele două state.
Conceptul de Regiune Administrativă Specială Kaesong a apărut în anul 2000, în urma unui summit istoric între Kim Jong-il și Kim Dae-jung. Planul viza dezvoltarea unui parc industrial unde companiile sud-coreene puteau fabrica produse folosind forță de muncă nord-coreeană la costuri reduse, fiind un proiect finanțat integral de Coreea de Sud. Deși era o inițiativă a sectorului privat, implicând Hyundai Asan și Korea Land Corporation, ambele guverne au participat activ, oferind stimulente și asigurări împotriva riscurilor politice pentru a încuraja relocalizarea operațiunilor.
Zona industrială de 66 de kilometri pătrați era situată la circa 10 kilometri de zona demilitarizată și dispunea de acces rutier și feroviar direct către Coreea de Sud. Pentru Phenian, complexul a reprezentat o sursă vitală de valută, obiectivul principal fiind obținerea de valută sud-coreeană. Complexul funcționa ca o zonă scutită de taxe, fără restricții privind utilizarea valutei străine sau a cardurilor de credit și fără a necesita viză de intrare pentru companiile sud-coreene care își desfășurau activitatea aici.
În ceea ce privește forța de muncă, la începutul anului 2013, în complex își desfășurau activitatea 123 de companii sud-coreene, care angajau aproximativ 53.000 de muncitori nord-coreeni și 800 de sud-coreeni. Salariul lunar mediu al unui muncitor nord-coreean a crescut de la 75 de dolari la aproximativ 160 de dolari în 2012, o sumă care reprezenta circa o cincime din salariul minim din Coreea de Sud. Fondul total de salarii pentru acești angajați se ridica la aproximativ 90 de milioane de dolari pe an, bani plătiți direct guvernului nord-coreean.
Colapsul proiectului a survenit în februarie 2016, după ce Coreea de Sud a suspendat operațiunile ca răspuns la lansarea unei rachete de către Coreea de Nord, considerată un test mascat cu rachetă balistică. Seulul a argumentat că veniturile generate la Kaesong erau deturnate de către statul vecin pentru a finanța programul de dezvoltare nucleară și rachete. În urma acestei decizii, Coreea de Nord a anunțat expulzarea lucrătorilor sud-coreeni și blocarea activelor, provocând pierderi de până la 200 de milioane de dolari pentru companiile sud-coreene.
Proiectul Kaesong a fost marcat de o discrepanță majoră între planurile inițiale și realitatea de pe teren. Deși etapa de început prevedea angajarea a până la 700.000 de muncitori până în 2012 și construirea de zone rezidențiale sau spitale, aceste obiective nu s-au concretizat niciodată. În ultimul an de funcționare, activitatea era concentrată în domenii precum industria textilă, chimică, prelucrarea metalelor și producția de electronice, fiind limitată și de sancțiunile economice impuse de SUA.
