Instabilitatea geopolitică din regiunea Golfului, cauzată de război din Iran, ar putea propulsa producția mondială de biocombustibili cu aproape 70% până în anul 2030. Un studiu realizat de grupul de reflecție Chatham House, cu sediul la Londra, împreună cu organizația non-profit Forest Stewardship Council (FSC), indică faptul că deciziile politice de a prioritiza securitatea energetică pe termen scurt pot genera consecințe neprevăzute asupra stabilității alimentare globale.
Țări precum Brazilia, China, India, Indonezia și SUA, alături de Uniunea Europeană, au început să propună sau să adopte cote obligatorii mai mari pentru amestecul de biocombustibili. Această mișare strategică a avut loc după ce prețul țițeiului a crescut cu aproape 40% de la începutul conflictului din Iran, la sfârșitul lunii februarie. În același interval, prețurile la zahăr și porumb au înregistrat o creștere de aproximativ 20%, afectând direct materia primă utilizată pentru etanol.
Autorii studiului estimează că, dacă toate cotele propuse sunt implementate integral, suprafața de teren necesară pentru producerea materiilor prime ar putea se dubla până în 2030 față de nivelurile din 2023. Această expansiune ar necesita o suprafață suplimentară de 36 de milioane de hectare, o dimensiune echivalentă cu suprafața întregii Germanii. Viteza de majorare a acestor cote generează riscuri, deoarece cererea ar putea depăși capacitatea de implementare a măsurilor de protecție a mediului și a sistemelor de certificare.
Există o distincție critică între tipurile de combustibili: cei de prima generație, obținuți din culturi precum porumbul sau trestia de zahăr, și cei de a doua generație, numiți și avansați. Biocarburanții de a doua generație sunt produși din reziduuri organice și deșeuri, cum ar fi uleiul alimentar uzat. Autorii avertizează că producția de materii prime pentru cei de prima generație tinde să aibă consecințe negative asupra utilizării apei, securității alimentare și degradării terenurilor.
Riscurile de insecuritate alimentară sunt accentuate de posibilitatea unor șocuri suplimentare, precum fenomenele meteorologice extreme, care pot afecta grav prețurile alimentelor pe termen mediu. Deși cultivarea pe terenuri degradate poate ajuta la refacerea solului, acest beneficiu nu este de obicei prezent în cazul biocombustibililor convenționali. În prezent, biocombustibilii precum etanolul devin tot mai competitivi pe măsură ce prețurile combustibililor fosili rămân ridicate.
Contextul actual pune sub semnul întrebării echilibrul dintre nevoia de energie alternativă și protejarea resurselor agricole esențiale. Pe măsură ce guvernele își ajustează politicile de amestec obligatoriu, capacitatea de aplicare a reglementărilor și a planurilor de utilizare a terenurilor rămâne un punct critic de monitorizare pentru stabilitatea economică și ecologică globală.
