Grecia și Spania au respins solicitările transmise de NATO și de Uniunea Europeană pentru a transfera către Ucraina rachete interceptoare Patriot. Aceste stocuri de armament se apropie de sfârșitul duratei de viață garantate de producător, însă cele două state refuză să le pună la dispoziția Kievului. Această decizie este luată într-un moment critic, chiar înainte de intrarea în sezonul rece, când Ucraina se pregătește pentru noi atacuri rusești asupra infrastructurii sale energetice.
Cele două țări europene dețin unele dintre cele mai importante rezerve de interceptoare Patriot din Europa, fiind vizate de apelurile diplomaților. Potrivit informațiilor publicate de The Telegraph, Grecia deține singură aproximativ 200 de astfel de rachete care ar putea ajunge la expirarea termenului de exploatare. Oficialii europeni și reprezentanții NATO au încercat să convingă Atena și Madridul să efectueze transferurile înainte de începerea iernii, însă demersurile lor nu au avut succes până în prezent.
Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, a abordat subiectul în cadrul unei întâlniri desfășurate în Irlanda. Ea a subliniat faptul că unele state europene dețin rachete interceptoare a căror durată de viață va expira în curând și că transferarea acestora ar contribui la consolidarea apărării antiaeriene a Ucrainei. Diplomații europeni continuă însă să caute soluții pentru a obține acordul guvernelor, încercând să înțeleagă cum pot ajuta aceste state să ia decizia.
Necesitatea Kievului este amplificată de riscul unor atacuri rusești asupra infrastructurii critice, precum termocentralele și hidrocentralele. Volodimir Zelenski a declarat că țara sa are nevoie de între 300 și 360 de rachete Patriot pentru a asigura apărarea în iarna 2026–2027. Deși a convenit cu Friedrich Merz asupra unei livrări de 600 de rachete PAC-2 pentru perioada 2027–2028, acest volum nu acoperă necesarul imediat. Ritmul actual de producție, de doar 600 de unități pe an, limitează capacitatea de a obține rapid interceptoarele necesare.
Expertiza tehnică arată că expirarea duratei de viață nu înseamnă automat că rachetele devin nesigure sau inutilizabile. Fabian Hoffmann, cercetător la Universitatea din Oslo, explică faptul că producătorii stabilesc o perioadă de fiabilitate garantată, după care rachetele pot fi supuse unor inspecții tehnice sau recertificări. Aceste proceduri pot include înlocuirea unor componente precum bateriile sau elementele sistemului de propulsie. Totuși, transferul acestor unitate ar necesita evaluări logistice riguroase și aprobări specifice înainte de utilizare.
Sistemul de aprovizionare al Ucrainei depinde în proporție de aproximativ 95% de partenerii NATO și de achizițiile prin intermediul Statelor Unite. În prezent, cererea pentru aceste interceptoare este extrem de ridicată la nivel global, iar Statele Unite se confruntă cu propriile constrângeri de aprovizionare. Din acest motiv, stocurile europene sunt văzute ca o resursă suplimentară vitală, însă refuzul Greciei și al Spaniei evidențiază tensiunea dintre nevoile de apărare ale Ucrainei și securitatea propriilor arsenale naționale.