Pentagonul organizează, pentru luna octombrie, o nouă reuniune în Polonia a unui grup restrâns de state membre NATO. Această inițiativă vizează elaborarea unor propuneri privind viitorul Alianței, care urmează să fie prezentate ulterior întregii organizații. Formatul discuțiilor, care a început prin întâlnirea de la Bergen, implică un număr limitat de participanți, lăsând în afara procesului decizional câteva dintre cele mai importante puteri militare europene.
Până în prezent, discuțiile au implicat șase state: Norvegia, Suedia, Finlanda, Polonia, Germania și Țările de Jos. Elbridge Colby, subsecretarul american pentru politica de apărare, a coordonat deja două întâlniri similare cu acești aliați europeni. După acordul privind extinderea prezenței militare americane în Groenlanda, Danemarca ar putea deveni următoarea țară inclusă în acest format, cunoscut sub numele de „Bergen Group”.
Decizia de a exclude anumite țari a generat nemulțumiri diplomatice semnificative. Marea Britanie, Franța și statele baltice nu au fost invitate la aceste discuții, deși au un rol crucial în apărarea Europei. Unul dintre motivele tensionării este faptul că unele dintre statele excluse au atins sau chiar au depășit obiectivele privind cheltuielile pentru apărare solicitate de administrația americană, ceea ce ridică semne de întrebare privind criteriile de selecție.
Elbridge Colby a susținut că grupul nu urmărește crearea unei structuri paralele în cadrul NATO, ci vizează accelerarea unor schimbări și consolidarea capacității militare a Europei. Subsecretarul a explicat că au fost selectați aliați care își îndeplinesc rapid angajamentele financiare și care au capacitatea de a contribui concret. Totuși, diplomații avertizează că o astfel de segmentare între aliați ar putea fi periculosă pentru securitatea globală.
Administrația americană a intensificat presiunile asupra partenerilor NATO în ultimele luni. Donald Trump a criticat repetat statele care nu contribuie suficient la apărarea comună, în timp ce secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a vorbit despre existența unor aliați „model”. Această retorică alimentează temerile că formatul restrâns ar putea duce la o divizare a Alianței în categorii diferite de parteneri, afectând stabilitatea strategică.
Contextul actual al relațiilor transatlantice este marcat de o presiune crescută asupra bugetelor de apărare ale statelor europene. Această dinamică reflectă o schimbare de paradigmă în care contribuția financiară și capacitatea de implementare rapidă a angajamentelor militare devin criteriile centrale pentru influența în cadrul deciziilor de securitate colectivă, transformând relația dintre SUA și aliații europeni într-un proces de evaluare constantă a performanței.
