Rata dobânzii la obligațiunile de stat franceze pe termen de 10 ani, cunoscute sub numele de OAT, a depășit pentru scurt timp pragul de 4,5% luni dimineață. Această valoare reprezintă un nivel simbolic care nu mai fusese atins de luna iulie 2008, în perioada crizei financiare a creditelor subprime. După ce a atins acest prag, rata a scăzut ușor, situându-se în jurul valorii de 4,497% la ora 11:00 a zilei respective.
Situația este complicată de faptul că rata reală la care Franța se împrumută oscilează în jurul valorii de 1,9%, o creștere semnificativă față de ultimul deceniu. Această evoluție apare într-un context economic dificil, în care creșterea economică este estimată foarte slabă, de doar 0,4% conform datelor INSEE. Această dinamică pune presiune pe redresarea finanțelor publice ale țării, în condițiile în care costurile de împrumut sunt ridicate.
Diferența de randament dintre obligațiunile franceze și cele germane, numită spread, a ajuns la 97 de puncte de bază. Acest nivel de 0,97 puncte procentale nu a mai fost înregistrat din 2012, în timpul crizei datoriilor suverane. Deși nu este comparabil cu panica de atunci, când diferența era de aproape 2 puncte procentale, expertul Alexandre Baradez de la IG France a subliniat că nivelul actual nu este unul normal pentru piață.
Instabilitatea este alimentată și de factori geopolitici, precum izbucnirea războiului din Iran la sfârșitul lunii februarie, care a afectat piețele obligațiunilor. În plus, prețurile la energie rămân ridicate, cu petrolul Brent peste 100 de dolari pe baril și gazul natural peste 80 de euro pe megawatt-oră. Aceste elemente, împreună cu o stare precară a finanțelor publice, accentuează neîncrederea investitorilor în stabilitatea economică a Franței.
Charlotte de Montpellier, economist la ING, a observat că lipsa unei majorități parlamentare și proximitatea alegerilor prezidențiale reduc probabilitatea unor reforme necesare. În acest context, dificultatea de a schimba traiectoria bugetară este accentuată de riscul inflaționist global. Pe lângă presiunea generală a ratelor de dobândă, Franța se confruntă cu probleme specifice legate de gestionarea deficitului și de capacitatea de a implementa decizii politice majore.
Evoluția acestor indicatori macroeconomici reflectă o perioadă de volatilitate ridicată în Europa, unde prețurile la energie și tensiunile geopolitice dictează direcția piețelor. În timp ce piețele de capital reacționează la riscurile inflaționiste, stabilitatea bugetară a statelor europene rămâne sub observația strictă a investitorilor, în special în perioade de incertitudine politică sau de schimbări în structura de putere regională.
