China se apropie de pragul de economie cu venituri mari stabilit de Banca Mondială, însă liderii de la Beijing se confruntă cu o dilemă socială majoră. Deși economia a crescut de la 1,3 trilioane de dolari la aproximativ 20 de trilioane de dolari de la aderarea la OMC, o parte semnificativă a populației rămâne în sărăcie. Această situație va defini următorul sfert de secol pentru țară, punând presiune pe capacitatea de gestionare a disparităților financiare.
Discrepanța dintre statisticile oficiale și realitatea cetățenilor este marcată de pragurile de sărăcie utilizate. Beijingul aplică un prag de 2,30 dolari pe zi, măsură care a ajutat 800 de milioane de oameni să iasă din sărăcia extremă de la 1978. Totuși, dacă s-ar aplica pragul de 30 de dolari pe zi utilizat de Banca Mondială pentru economiile bogate, cetățeanul chinez de rând ar fi considerat mult sub acest nivel de trai.
Partidul Comunist Chinez pare să evite formarea unei clase mijlocii prospere, deși Occidentul a sperat că această categorie va impune o presiune politică liberalizatoare. Experiențele recente, precum protestele din Urumqi sau cele din campusurile universitare precum Universitatea Tsinghua, au demonstrat că riscul politic provine din nucleul burghez, nu din periferia săracă. Xi Jinping a avertizat că asistența socială excesivă poate încuraja trândăvia, menținând populația într-o stare de precarietate ușor de controlat.
Controlul asupra marilor averi este o altă prioritate a regimului, evitând concentrarea puterii în mâinile unor grupuri sociale stabile. Cazul fondatorului Alibaba, Jack Ma, care a fost sancționat după criticarea băncilor de stat, servește drept avertisment pentru magnați. În timp ce veniturile primelor 10% din populație au crescut la peste 40%, câștigurile jumătății inferioare au scăzut sub pragul de 14%, confirmând o distribuție inegală a bogăției.
Provocările economice sunt complicate de o demografie dificilă și de un model bazat pe exporturi care întâmpină rezistență. Până în 2035, numărul pensionarilor din China este estimat la 400 de milioane, ceea ce va impune cheltuieli masive pentru asistență medicală și pensii. În paralel, exporturile de tehnologie avansată, precum mașinile electrice sau panourile solare, se confruntă cu noi tarife și blocaje comerciale în piețele globale.
Evoluția economică a Chinei a fost marcată de o tranziție radicală de la o economie agricolă la una industrială de înaltă tehnologie. Începând cu reformele lui Deng Xiaoping din 1978, țara a transformat radical structura sa socială, însă procesul de îmbogățire a fost unul selectiv. Această transformare a dus la o dependență masivă de piețele externe pentru absorbția surplusului de producție, într-un context în care consumul intern rămâne limitat.
