Statele Unite, Rusia și China desfășoară o competiție strategică pentru dezvoltarea și instalarea primului reactor nuclear pe suprafața Lunii. Această cursă tehnologică are loc într-un moment în care marile puteri își intensifică planurile pentru explorarea și exploatarea resurselor lunare. Washingtonul urmărește să aibă un reactor operațional până în decembrie 2030, accelerând calendarul pentru a evita situația în care Statele Unite ar fi depășite de Rusia.
Proiectul american, numit Lunar Reactor 1, ar trebui să producă aproximativ 20 de kilowați de electricitate, o capacitate echivalentă cu consumul a 16 gospodării americane. Reactorul este proiectat să funcționeze autonom timp de cinci ani, în apropierea polului sud lunar, unde temperaturile pot scădea până la minus 203 grade Celsius. NASA a solicitat deja potențialilor contractori să pregătească un sistem capabil să reziste călătoriei prin spațiu și să funcționeze fără intervenție umană.
În paralel, Rusia și China lucrează la un proiect comun pentru un reactor lunar, cu scopul de a îl instala până în anul 2036. Rusia a însărcinat instituțiile sale de stat să dezvolte reactorul „Selena”, destinat stațiilor lunare conduse de China, acesta urmând să producă până la 10 kilowați. Proiectul ruso-chinez se bazează pe expertiza Rusiei în utilizarea reactoarelor nucleare în spațiu, Moscova având o experiență de peste 30 de reactoare lansate în trecut.
Există însă temeri legate de riscurile tehnologice și de securitate cauzate de ritmul accelerat al acestei competiții. Cercetătorii avertizează că tehnologiile nu au fost încă testate în condițiile de pe Lună, iar lipsa unui modul de aterizare testat suficient pentru încărcături grele și radioactive reprezintă un obstacol major. De asemenea, există riscuri legate de lansare și de posibilele accidente, precum cel al satelitului sovietic Kosmos-954, care a răspândit materiale radioactive în 1978.
O problemă critică pentru Washington rămâne disponibilitatea combustibilului nuclear de tip HALEU, uraniu slab îmbogățit. Statele Unite nu dispun de cantități suficiente, în timp ce Rusia este unul dintre principalii producători ai acestui tip de material. Deoarece Washingtonul a interzis importurile de uraniu rusesc în 2024, NASA se confruntă cu o provocare logistică majoră pentru a asigura misiunea, în condițiile în care Rusia deține acces important la acest combustibil.
Energia nucleară este considerată esențială pentru stabilitatea bazelor lunare permanente, deoarece panourile solare nu pot furniza electricitate în timpul nopții lunare, care durează peste două săptămâni terestre. Această infrastructură de bază este necesară atât pentru exploatarea resurselor, precum apa înghețată, cât și pentru viitoarele misiuni către Marte, transformând Luna într-un punct de plecare strategic în Sistemul Solar.
